Căci ce e cancerul? Pot să vă înșir cîteva definiții extrem de bine aduse din condei. Toate adevărate, niciuna completă.
Sau, mai pot să vă ofer – la concurență cu mai celebra analogie a președintelui nostru – o descriere mult mai plastică, însă nu mai puțin corectă.
Ea vine direct din stiloul lui Thierry Janssen, care a scris cu cerneală albastră (improvizez și eu) vorbele unui student la medicină – iar în timpul liber fiu al unui vraci (vindecător, șaman, vrăjitor – alegerea vă aparține) – camerunez.
“De cînd studiez cancerologia, îmi dau seama că ființele umane se comportă precum celulele maligne, îmi spune el. Animate de o vitalitate prodigioasă, aceste celule se multiplică în număr foarte mare, distrug locul lor de naștere, consumă toate resursele disponibile și se propagă în tot organismul. Ghidate de o inteligență redutabilă, ele se infiltrează peste tot, rezistă la tratamentele folosite pentru a le combate, nu cunosc nici o limită în creșterea lor și sfîrșesc prin a omorî corpul persoanei care le hrănește. Ajunge să contemplăm dezastrul ecologic pentru a înțelege că umanitatea este cancerul Pămîntului. Ar trebui să ne temem căci, private de suportul lor, celulele maligne mor la rîndul lor.”
Înțelepciune africană pe care Thierry Janssen ne-o lasă spre reflexie.
(citat furat cu coada ochiului de pe chiar site-ul oficial al auctorelui)
Brrr… analogia m-a speriat.
Barem ultima frază din citat mi-a făcut pielea găinii.
@Teodora: poate că de asta avem nevoie, să ne mai sperie cineva din cînd în cînd; în altă ordine de idei, Daniel spune că a citit cartea în franceză, nu are idee ce a rezultat în dulcele grai; îmi pare rău că te-am indus în eroare, cele bune.
Pingback: o lume nebună, nebună, nebună | tot ce (nu) ai vrut să știi …