Corneliu Mircea


soluția interioară 10

În vremuri de liceu am cochetat şi eu – ca orice tînăr copil aflat la vîrsta marilor descoperiri – cu poezia. Atunci l-am descoperit pe Marin Sorescu, cel care a fost – pentru o bună bucată de timp şi pentru mine cel puțin – Poetul. Şi tot aşa cum el spunea că muzica italiană este singura care merită ascultată, la fel credeam şi eu că poezia lui era singura care merita să fie citită. Prin comparație cu el, Nichita Stănescu mi se părea abscons şi (uneori) prețios, iar poezia lui – sau cea mai mare parte a ei – de-a dreptul eliptică de sens.