jocul cu mărgele de sticlă 3


Bomboane la borcan (www.wikipedia.org)

Zahărul.

Probabil că sînt puține invenții umane atît de larg folosite şi de (aparent) inofensive, dar care în acelaşi timp să genereze atîtea probleme de sănătate. Şi cu siguranță că nu există o cale mai “dibace” de a-l descărca direct peste un pancreas din ce în ce mai blazat şi mai lipsit de apărare decît prin intermediul băuturilor răcoritoare (carbogazoase sau nu).

În vremurile cînd europenii plecau peste mări şi țări în căutare de lumi noi, încărcau în cala vaporului şi o ladă cu mărgele colorate. Asta deoarece observaseră că, din motive de neînțeles pentru ei, băştinaşii de la capăt de lume păreau să le prefere aurului (pe care ei îl dețineau în cantități absolut jenante). Şi pe care erau mai mult decît bucuroşi să îl schimbe pentru şiragurile de gablontz.

Ce sînt bomboanele? Un fel de mărgele din zahăr. Zahăr amestecat cu arome, coloranți, emulgatori, regulatori. Eventual cacao, fructe, miere, alune şi alte umpluturi mai mult sau mai puțin exotice, mai mult sau mai puțin naturale.

Pentru un pumn de bomboane (www.bonbonstgerard.com)

Fie că sînt branduri (M&M, Skittles sau “doar” Bonibon) care ne fac profesionist cu ochiul din rafturi de supermarket savant aranjate, fie că sînt doar no name-uri de la cofetăria din colț, bomboanele sînt de fapt cam acelaşi lucru: un non-aliment. Care au apărut ca o plăcere nevinovată în completarea unei mese sănătoase şi s-au transformat fără veste în alimente de bază. Eventual însoțite de o băutură răcoritoare. Ceea ce ne dă o combinație incredibilă de zahăr (solid) cu zahăr (lichid).

Incredibil, da, pentru că zahărul – la modul simbolic desigur – este veriga majoră în lanțul care duce de la alimentație la cancer, trecînd prin diabet şi obezitate. Practic nu există tip de cancer pentru care obezitatea să nu constituie un factor de risc.

Se pare că noi toți, dragii mei, sîntem băştinaşii vremurilor noastre. Şi continuăm să ne aşteptăm cu aceeaşi candoare mărgelele. Care, e adevărat, nu ne mai sînt aduse de corăbii putrede pline de sălbatici bărboşi şi nespălați avizi după aur. Ci de tiruri lustruite conduse de cetățeni bine îmbrăcați, care pe deasupra nici nu ne cer nimic la schimb. Pentru că le dăm singuri. Ce anume? Păi cam singura valoare certă de care dispunem, aurul nostru cel mai de preț.

Sănătatea noastră.


Leave a comment

Your email address will not be published.

3 thoughts on “jocul cu mărgele de sticlă