Să începem astăzi, în joacă, cu o parabolă despre joc.

Se spune că tinerii şomeri din cartierele de periferie sînt neîntrecuți la jocul de baschet. Muncitorii din cartierele-dormitor preferă fotbalul. Membrii clasei de mijloc care locuiesc în cartiere rezidențiale sînt adepții tenisului. În sfîrşit, managerii de top care se lăfăie în zonele exclusiviste ale oraşelor sînt oaspeți constanți ai terenurilor de golf.

Concluzia? Mărimea bilelor este invers proporțională cu statutul social al împricinatului.

Dar să trecem acum la lucruri (mai) serioase.

Pîine şi bile (www.blogdolcevita.com

E un fapt că oamenii tind să migreze dinspre sat (acolo unde, printre altele, se face pîinea) spre oraş. De ce? Păi cum de ce?, pentru o pîine mai albă, bineînțeles. Care pîine a devenit cumva simbolul progresului pe scara socială, marca reuşitei lor în viață. În timp ce surata ei mai colorată (i-aş zice neagră, însă nu sînt sigur dacă e politically correct) a alunecat pe nesimțite înspre fără fundul sacului nostru de preferințe.

Unde se întîlnesc cele două poveşti? Din păcate pentru noi toți, la spital. Pentru că în ambele situații, în goana noastră după (o iluzorie) bunăstare, ne punem sănătatea pe modul “aşteptare”. Printr-un grav deficit de fibre: musculare în primul caz, alimentare în cel de-al doilea.

E acceptat deja faptul că lipsa de mişcare este unul dintre factorii care pot favoriza (fie şi numai prin veriga obezității) apariția unor forme de cancer. Pe de altă parte, lipsa din alimentație a fibrelor (prezente în făina integrală dar nu şi în cea albă, procesată) este unul dintre elementele care pot conduce la declanşarea unui cancer de colon.

Iar cu asta nu prea mai e de joacă.