Posts tagged ‘aliment’

septembrie 3rd, 2011

eppur si muove

by doctorul

Şi totuşi ... (sursa: www.boombafitness.com)

Şi totuşi se învîrte! cum zicea şi amicul Galileo cu spectrul arderii pe rug luminîndu-i fața. Şi ce dreptate a avut!

Pe cale de consecință Pămîntul a continuat să se învîrtă în toate aceste trei luni cît am lipsit eu de la apel. Iar între timp, după cum spuneam, s-au întîmplat lucruri şi lucruri.

Precum, bunăoară, că tot mai multe țări – urmînd exemplul oraşului New York – contemplă din ce în ce mai serios înăsprirea legislației privind fumatul în locurile publice.

Sau că, după ce s-a dovedit că plasticul poate cauza oareşce dereglări sănătății umanoide, o serie de țări (printre care China, dar şi Uniunea Europeană – care va să zică deci că şi Românica noastră) au decis interzicerea utilizării acestuia la recipientele alimentare pentru copii (un frumos cadou făcut acestora chiar de ziua lor, recte 1 iunie).

Şi mai pomenesc doar de dezbaterile aprinse care au urmat timidului anunț al OMS cum că folosirea telefonului mobil poate cauza cancer cerebral (în paranteză fie spus, eu unul nu mai vorbesc decît pe speaker, la o distanță de minimum 2-3 cm de scăfîrlie; nu de alta, dar mi-am propus să trăiesc o sută de ani, iar asta cere, normal, sacrificii).

Aşadar, Pămîntul se învîrte.

Şi noi, precum se vede, o dată cu el.

1 persoană apreciază
octombrie 16th, 2010

copiii spun adevărul

by doctorul

Întotdeauna!

Pentru că la ei totul este simplu, se întîmplă în imediat și nu generează consecințe, copiii nu simt nevoia să înfrumusețeze sau să ascundă ceea ce ei percep drept adevăr. Ceea ce îi face fără nici un dubiu cei mai buni exponenți ai zicalei “ce e-n gușă și-n căpușă”. De unde și corolarul – valabil însă doar în lumea oamenilor mari – potrivit căruia “copiii spun lucruri trăznite”.

Am verificat astăzi încă o dată teoria potrivit căreia, odată ce te implici în ceva cu toată convingerea, lucrurile încep să se lege de la sine și chiar ajung, de la un punct încolo, să îți vină oarecum în întîmpinare.

La prînz am mers să mănînc papa la Şoni. Cel care, dînd dovadă de o miraculoasă capacitate de premoniție, a ales să deschidă un restaurant la doar o aruncătură de privire de locul unde, la puțină vreme după aceea, aveam să îmi fac și eu culcușul. Drept urmare, îl “calc” destul de des pentru cîte o masă “ca la Şoni acasă”.

Azi m-a omenit cu o supă-cremă cu dovlecei urmată de ciuperci în sos de smîntînă (dublu iam!). Iar la desert m-a “regalat” cu o mostră de ciocolată făcută chiar de el (iam 3). Apoi ne-am pus pe vorbă (deși gîndul lui era de multă vreme la un pui de somn, după cum ne tot anunța din cînd în cînd).

Așa am ajuns să cunosc mai bine un om care are multe de povestit. Şi nu din cărți, ci din propria viață. Mi-a pomenit, spre exemplu, de o inițiativă de-a lui prin care a urmărit să îi învețe pe copii cum să se hrănească sănătos. Hîtru, mi-a povestit cum și i-a pus în cap pe părinți, după ce copiii lor le-au golit frigiderele de alimentele “nesănătoase”.

Aici însă eu mă opresc și îi las să vorbească pe cîțiva dintre acei copii, care întotdeauna ne spun – trăznite sau nu – doar lucruri adevărate:

“Putem cumpăra hrana de la supermarket, de la buticul situat la colţul străzii, de la hipermarket sau de la pieţele agroalimentare. În pieţe, preţurile sunt mai mici, iar alimentele mai puţin umplute cu E-uri. Însă, deoarece există tot mai puţine pieţe Obor, Amzei, Dorobanţi, supermarketul şi buticul au tot mai mult succes, deoarece oamenii comozi doresc ca sursele lor de hrană să le fie cât mai aproape de casă.” (Cristian CIOFLAN, Liceul Teoretic “Miguel de Cervantes”)

“Hrana mea provine, precum (cea a) tuturor oamenilor care locuiesc în oraşe mari sau în Capitală, de la supermarket. Mare parte din hrana pe care o consum, cred eu, provine din natură. Dar uneori nu e sigur decât la legumele şi fructele proaspete.” (Agatha GEORGESCU, Şcoala nr. 152)

Ne revedem la piață (foto: www.reallyfunnypictures.co.uk)

“De pe vremuri, oamenii mâncau alimente naturale, iar acum mergem la primul magazin care ne iese în drum şi începem să cumpărăm tot felul de chipsuri, sucuri, dulciuri, ş.a. Cel mai bine am mânca ce ne dă natura!” (Cristina MARINESCU, Şcoala nr. 7)

Ca să nu mai piardă vremea cu poveşti, unul dintre copii a declarat sec:

“Hrana înseamnă sănătatea noastră.” (Andra COSTAN, Şcoala nr. 175)

Drept pentru care un altul a conchis la fel de lapidar:

“Hrana o preparăm cu dragoste.” (Radu BUNEA, Şcoala nr. 5)

Sînt gînduri la care nu pot decît să subscriu.

fii primul care votează
octombrie 15th, 2010

un nou început

by doctorul

Pe mîini bune (foto: www.la-maison-du-cancer.com)

Am trecut ieri acest blog pe un domeniu nou, mai simplu şi – cel puțin aşa sper – mai flexibil şi mai generos în opțiuni.

Nu se compară nici pe departe cu o mutare la casă nouă. Dar chiar şi aşa, după doar o mînă de var, orice gospodar simte nevoia să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept şi să privească în urmă la ceea ce a realizat pînă în momentul respectiv. Ca să înțeleagă dacă e bine ce a făcut deja şi să găsească cea mai bună cale pentru a merge mai departe. Pînă şi Creatorul a procedat aşa la începutul lumii şi se dovedeşte, iată, că nu a greşit, motiv pentru care mă grăbesc şi eu să-i urmez exemplul.

În primul rînd scopul acestui proiect: conceput ca o resursă completă (e-he-he, mai e cale lungă pînă acolo, dar nu ne lăsăm noi aşa uşor) pentru pacienții cu cancer, blogul conține atît informații teoretice cît şi sfaturi practice care să-i ajute pe aceştia să lupte mai bine cu boala şi să trăiască o viață cît mai împlinită.

În al doilea rînd conținutul: în afara paginii principale de blog (jurnalul curent cu articole tematice) şi a celor – uzuale – de curtoazie despre (mine) şi utilitare de contact, informațiile – utile, sper – sînt structurate după cum urmează:

Capitolul de resurse: a) recomandări privind prevenția şi diagnosticul cancerului; b) informații despre – cele mai importante – tipuri de cancer; c) prospecte ale medicamentelor folosite în tratamentul bolilor oncologice; c) un glosar cu cei mai folosiți termeni medicali din oncologie; d) o listă cu medicii din sfera oncologică din România (inclusiv cei care compun Comisia de oncologie de pe lîngă Casa Națională de Asigurări de Sănătate).

Capitolul de nutriție: a) pagină cu informații despre alimente; b) pagină cu informații despre non-alimente; c) recomandări privind terapia prin hrană; d) contribuții diverse ale cititorilor pentru o nutriție cît mai sănătoasă.

Capitolul dedicat oamenilor: a) opinii ale celor care sprijină acest proiect; b) mărturii ale bolnavilor de cancer care au supraviețuit bolii; c) o secțiune cu bolnavi de cancer care solicită ajutor.

Capitolul de suport: a) sfaturi practice pentru pacienții cu cancer; b) o listă cu asociațiile de pacienți din România; c) legislație specifică şi regulamente privind accesul la tratament medical şi asistență socială.

Larg deschis (foto: www.fotosearch.com)

Pentru că mi-l doresc asemănător unui organism viu, intenționez să cresc şi să dezvolt acest blog în aşa fel încît să ajungă la un moment dat o resursă de încredere, cu informații cît mai complete şi, pe cît posibil, cît mai proaspete. În acelaşi timp voi căuta să-i sporesc capacitățile de interactivitate, pentru a permite tuturor celor interesați să ia parte la acest proiect.

Uşa e deschisă, vă aştept aşadar.

1 persoană apreciază
septembrie 11th, 2010

bile mici şi pîine albă

by doctorul

Să începem astăzi, în joacă, cu o parabolă despre joc.

Se spune că tinerii şomeri din cartierele de periferie sînt neîntrecuți la jocul de baschet. Muncitorii din cartierele-dormitor preferă fotbalul. Membrii clasei de mijloc care locuiesc în cartiere rezidențiale sînt adepții tenisului. În sfîrşit, managerii de top care se lăfăie în zonele exclusiviste ale oraşelor sînt oaspeți constanți ai terenurilor de golf.

Concluzia? Mărimea bilelor este invers proporțională cu statutul social al împricinatului.

Dar să trecem acum la lucruri (mai) serioase.

Pîine şi bile (www.blogdolcevita.com

E un fapt că oamenii tind să migreze dinspre sat (acolo unde, printre altele, se face pîinea) spre oraş. De ce? Păi cum de ce?, pentru o pîine mai albă, bineînțeles. Care pîine a devenit cumva simbolul progresului pe scara socială, marca reuşitei lor în viață. În timp ce surata ei mai colorată (i-aş zice neagră, însă nu sînt sigur dacă e politically correct) a alunecat pe nesimțite înspre fără fundul sacului nostru de preferințe.

Unde se întîlnesc cele două poveşti? Din păcate pentru noi toți, la spital. Pentru că în ambele situații, în goana noastră după (o iluzorie) bunăstare, ne punem sănătatea pe modul “aşteptare”. Printr-un grav deficit de fibre: musculare în primul caz, alimentare în cel de-al doilea.

E acceptat deja faptul că lipsa de mişcare este unul dintre factorii care pot favoriza (fie şi numai prin veriga obezității) apariția unor forme de cancer. Pe de altă parte, lipsa din alimentație a fibrelor (prezente în făina integrală dar nu şi în cea albă, procesată) este unul dintre elementele care pot conduce la declanşarea unui cancer de colon.

Iar cu asta nu prea mai e de joacă.

fii primul care votează
august 23rd, 2010

consumul de artă …

by doctorul

Supă Campbell cu surprize (www.food.change.org)

… dăunează grav sănătății.

Acum, că am stabilit că o conservă de supă poate fi şi artă, să vedem ce ne mai aduce ea bun. Iar după surpriza cu floricelele de porumb, ar fi cazul să ne obişnuim să citim mai cu atenție etichetele de pe produsele alimentare. Să mergem aşadar direct la sursă ca să vedem ce mai mîncăm (am ales supa de roşii pentru că e cea mai reprezentativă).

Conform informațiilor furnizate chiar de producător ne alegem aşadar – pentru fiecare porție – cu un total de 90 de calorii provenite din: grăsimi totale – 0 g (din care: grăsimi saturate 0 g, grăsimi trans 0 g, colesterol 0 g), sodiu – adică sare – 480 mg, glucide totale 20 g (din care: fibre 1 g, zahăr 12 g) şi proteine 2 g. Drept bonus primim şi niscaiva vitamine (A şi C), precum şi o țîră de fier. Şi cam asta ar fi tot. Sună grozav, nu-i aşa? Calorii puține, zero grăsimi, ceva proteine şi un pic de sare şi de zahăr (dar ce mîncare e aia fără un pic de sare şi de zahăr?). Nici un colorant, nici un conservant, în fine, nici un E, să tot mănînci la supa asta de roşii. Cît să mănînci? Păi cam cît mănîncă un om normal la o masă, adică o porție.

Ei bine, aici se pare că avem o mică problemă. Pentru că producătorul consideră drept porție o jumătate de cană, pe cînd eu, care nu sînt chiar un nesătul, aş vrea măcar un bol din gustoasa supă. Ceea ce înseamna cam toată cutia. Moment în care toate calculele optimiste de mai sus sînt date peste cap, în special la capitolul sare şi zahăr. Unde realizez că această singură cutie de supă îmi aduce cea mai mare parte a necesarului zilnic din ambele ingrediente.

Uite-aşa am atins – fără să vreau – un subiect extrem de interesant: subterfugiile (ca să nu le spun şmecheriile) la care recurg producătorii din industria alimentară în procesul de etichetare a produselor lor, pentru a ne înşela vigilența noastră de cetățeni conştienți şi atenți la o adică, atunci cînd vine vorba de sănătatea noastră. E un capitol la care vom reveni cu siguranță mai pe larg, însă nu aceasta e tema zilei de azi.

Tema de azi e BPA. Adică bisfenol A. Un compus organic toxic prezent în produsele din plastic, dar despre care s-a aflat recent că este folosit pe scară largă şi în industria conservelor. Se pare că e suficient consumul a două conserve pentru a fi depăşit nivelul zilnic de expunere pentru copii. Fapt care a declanşat în SUA o reacție promptă din partea marilor lanțuri comerciale, care au făcut promisiuni de renunțare la produsele ce conțin BPA. Care este dovedit drept un factor de risc pentru numeroase boli şi condiții: anomalii reproductive, efecte neurologice, diabet, boli cardio-vasculare, precum şi alte afecțiuni serioase, inclusiv cancer. Cancer de sîn şi cancer de prostată.

Ce fac ei? Americanii au pornit deja o campanie civică pentru interzicerea BPA în întreaga industrie alimentară, inclusiv în segmentul de băuturi. Companiile se lasă convinse mai greu pentru moment, însă cel mai probabil vor dezvolta în cele din urmă procese tehnologice alternative. Aşa ajungem şi la întrebarea: de ce, dacă toată industria e în ofsaid, mă leg (doar) de Campbell? Nu am nimic cu ei, nici nu ştiu dacă sînt măcar prezenți în România. Ideea e că, fiind liderul în domeniu, are şi resursele şi poate găsi şi determinarea pentru a da un exemplu pe care să-l urmeze şi celelalte companii. Atîta tot.

Ce putem face noi? Să trecem mai repede prin raionul de conserve din supermarketuri, eventual fără nici o oprire. Aşa bine cum sînt ele ambalate, conservele mai pot să aştepte pe rafturi.

Mult şi bine.

fii primul care votează
august 20th, 2010

cinci contra cancer

by doctorul

Medicamente naturale (www.wikipedia.org)

Am tot discutat în ultima vreme despre alimente şi despre rolul acestora în sănătatea noastră. Despre cum felul în care ne hrănim ne influențează viața. Despre cîteva principii de alimentație pe care trebuie să le urmărim pentru a evita să ne îmbolnăvim de cancer. Am prezentat chiar şi o listă cu cinci dintre “băieții răi”, anume alimente de care ar fi bine să ne ferim. Am văzut, cu alte cuvinte, partea goală a paharului.

Haideți să vedem acum şi partea plină a acestuia. Să vedem care sînt “băieții buni”, alimentele care ne pot fi benefice şi care ne pot proteja de cancer. Ele sînt foarte multe, însă am ales tot cinci, să zicem din motive de simetrie. Iată lista cu aceşti “eroi”:

1. Soia (tofu): da, soia e pe primul loc, chiar dacă ne e greu să acceptăm asta după ce cu toții ne-am revoltat la un moment dat pe cel care ne-a obligat ani la rînd să ne hrănim cu un anume tip de salam. Extrem de prețuită de bucătăria orientală, soia a început să-şi facă timid loc în diverse forme şi în magazinele noastre, dar o putem întîlni şi la restaurantele asiatice (chinezeşti) prezente în mai toate oraşele din România. Specialiştii în nutriție o creditează cu un rol important în prevenirea a două frecvente forme de cancer: cancer de sîn şi cancer de prostată. Există unele argumente şi pentru un posibil rol chemoprotector în cancerul de pancreas.

2. Roşii (tomate): conțin o substanță numită licopen, căreia medicii îi recunosc puternice proprietăți antioxidante cu rol în prevenirea mai multor tipuri de cancer (cancer de sîn, cancer de prostată, cancer de uter, cancer de colon). În mod particular, se pare că bărbații care consumă regulat roşii îşi pot reduce cu pînă la jumătate riscul de a face cancer de prostată. Un pont: licopenul este absorbit mai bine de corpul nostru dacă este combinat cu grăsimi. De departe recomand uleiul de măsline, o combinație frecvent folosită de bucătăria mediteraneană (pizza, paste, bruschetta).

3. Ceai verde: tot aşa precum ambrozia era considerată băutura zeilor de către greci, ceaiul verde este la chinezi licoarea nemuritorilor. Poate şi pentru faptul că un consum regulat de ceai verde reduce riscul de apariție a mai multor forme de cancer, efect atribuit unor substanțe active numite catehine. Un studiu recent sugerează o reducere cu pînă la 90% a riscului de cancer de sîn atunci cînd este consumat în asociere cu ciuperci.

4. Fructele de pădure: dar şi alte fructe înrudite precum strugurii, căpşunile, bananele şi pepenii. Consumul lor regulat poate reduce riscul unui diagnostic pentru cele mai multe forme de cancer, printre care şi leucemie. Poate şi de aceea unele dintre ele sînt numite “superfructe”.

5. Broccoli: rudă cu varza şi conopida, împreună cu care formează un grup de plante cu un puternic efect anticancerigen general. Prin substanțele pe care le conțin acestea pot preveni apariția şi dezvoltarea mai multor tipuri de cancer. De menționat acțiunea lor benefică în reducerea riscului de cancer de prostată (chiar în forme agresive).

Ei, parcă acum mai vorbim.

5 persoane apreciază
august 19th, 2010

spune-mi ce mănînci

by doctorul

Barbara Wilkerson - Portret (www.jimvictor.com)

… ca să-ți spun cine eşti.

Eventual de ce (poți să) te îmbolnăveşti. Sau, în varianta optimistă, de ce (poți să) te vindeci.

Căci o povață de la tăicuța Hipocrate ne îndeamnă să învățăm să folosim alimentele drept medicamente. Cum e posibil aşa ceva? Din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit ceea ce le-a oferit natura pentru a se obloji de diverse boli. Plante medicinale, produse animale sau chiar (ape) minerale, toate în stare naturală, direct de la sursă. Vraci, şamani, vindecători au păstrat, îmbogățit şi transmis mai departe toate aceste cunoştințe.

Pînă mai în vremurile noastre, cînd aceste principii au început să fie cercetate în mod ştiințific şi (cel puțin în parte) transformate în medicamentele pe care ni le recomandă astăzi doctorii. Da, e adevărat, medicamentele aşa cum le cunoaştem noi nu au fost la început (multe sînt şi acum) decît substanțe extrase şi purificate din produse naturale. Mai apoi, odată cu dezvoltarea industriei chimice, apoi a celei farmaceutice, au început să apară medicamentele de sinteză. Care însă încercau să copieze tot moleculele naturale, pentru a reproduce efectele deja verificate ale acestora. Iar medicamentele pentru cancer nu fac nici ele excepție.

Avem aşadar două opțiuni:

1. Mîncăm ce ne trece prin cap iar apoi luăm medicamente ca să ne facem bine.

2. Alegem alimentele care ne fac bine la sănătate şi economisim banii de medicamente.

Alegerea ne aparține.

fii primul care votează
august 17th, 2010

fă-ți din hrană leac

by doctorul

Peter Paul Rubens - Hipocrate din Kos (www.wikipedia.org)

Ce e bun ori e imoral ori e ilegal ori îngraşă.

În plus, aş mai adăuga eu, a fost deja descoperit, inventat sau cugetat. Ca şi enunțul din titlu, pe care mi-ar fi plăcut să-l pot zice eu primul. Din păcate nu se mai poate, pentru că a fost spus deja de către altcineva. Un tip pe nume Hipocrate, care a trăit cu mulți, mulți ani în urmă.

Trebuie să recunoaştem că e o zicere frumoasă. O frumusețe profundă, aş plusa eu. Pentru că, dincolo de aparenta ei simplitate, ne face să ne oprim puțin în loc pentru a ne întreba ce a vrut să spună auctorul.

Putem să ne protejăm de boala malignă evitînd să facem anumite lucruri care s-ar putea constitui în factori de risc pentru diverse forme de cancer. Ca de exemplu să nu (mai) fumăm. Sau să nu (mai) exagerăm cu expunerea la razele ultraviolete (fie ele naturale – culese direct de pe plajă – sau artificiale, cumpărate prin saloanele de bronzat din tîrg). Sau, ceva mai puțin evident dar la fel de important, să evităm anumite alimente care ne pot face mult rău. Aş numi asta protecție pasivă.

Dar putem face mai mult. De pildă, să ne alegem cu mai multă grijă ceea ce mîncăm. Şi i-aş spune acestui tip de atitudine protecție activă.

Există alimente extrem de benefice pentru sănătatea noastră. Folosite cum trebuie, acestea se pot tranforma în adevărate medicamente, care ne pot ajuta să prevenim sau să vindecăm multe boli. Acest lucru a fost intuit şi de Hipocrate, care ni l-a transmis mai departe în formulă concentrată.

Aşadar, aliment sau medicament?

Sau poate amîndouă?

fii primul care votează
august 16th, 2010

ori eşti bolnăvioară

by doctorul

Oi la Casa Albă (www.wikipedia.org)

… drăguță mioară?

Se vorbeşte mult despre sentimentul mioritic al ființei propriu poporului român. De multe ori cu o disperare surdă şi neputincioasă, care confirmă încă o dată implacabilul destin care se pare că ne-a fost hărăzit. Orice am face – părem să fi căzut deja de acord la nivel național – nu are nici un rost, sîntem iremediabil condamnați şi e prin urmare complet inutil să mai încercăm ceva, orice.

Ei bine, vă anunț că ar fi cazul să ne mai liniştim. Şi nu, nu pentru că s-ar fi schimbat peste noapte ceva esențial în fibra noastră carpato-danubiano-pontică, ci viceversa. Fapt e că nu sîntem deloc singurii din Univers care preferă să gîndească cu capul altuia în timp ce-şi acceptă fără să crîcnească soarta. Un fenomen care se poate numi mai degrabă instinct de turmă.

Vă mai amintiți de simpaticul George din serialul Seinfeld? Cum încerca el să vîndă unei mari rețele de televiziune un film despre nimic? La întrebarea de extrem bun simț a interlocutorului “De ce s-ar uita cineva la un asemenea film?”, răspunsul dezarmant de simplu al lui George a fost: “Pentru că e la televizor!”.

Dar să revenim la oile noastre, ca să zic aşa. De ce cumpărăm (şi mîncăm) toate aşa-zis alimentele care ne-au năpădit în ultimul timp? Pentru că sînt la magazin (fie el supermarket, fast-food sau toneta – burduşită pînă la tavan – de la colț de stradă), aş putea răspunde tot eu, parafrazîndu-l amar pe George. Şi, în plus, mai sînt şi la televizor.

Ieri am postat o listă cu cele mai nefaste 5 “alimente” care ne pot îmbolnăvi de cancer. De ce cinci şi nu zece, sau o sută? În fond, pe rafturile unui singur supermarket mai acătării se lăfăie mii de astfel de produse. Cum le putem identifica pe cele bune şi, mai ales, cum putem spera să ne protejăm de cele nocive? Păi putem, dacă ne îndreptăm puțin atenția şi asupra unor principii simple după care să ne ghidăm. Haideți să le revedem împreună.

În primul rînd, cele cinci exemple pot părea puțin, însă ele constituie de fapt o “felie” consistentă în alimentația celor mai mulți dintre noi. Simpla lor reducere (eliminare?) ne poate aduce singură destule beneficii de sănătate. Apoi, tot ce le e similar – prin conținut sau prin metodă de preparare – mai mult ca sigur că sînt deasemenea de evitat.

Ce mai putem face? Destule. De pildă, să mîncăm cît mai puțină carne (în special carne procesată industrial). Pe care să o înlocuim, pe cît posibil, cu legume şi fructe. Cît mai multe legume şi fructe. Multe dintre acestea au proprietăți anti-cancerigene cu efect protector pentru cele mai variate tipuri de cancer (vitamina C de exemplu, pe lîngă faptul că previne transformarea nitriților în nitrozamine, este şi un puternic stimulant al sistemului nostru imun). Să renunțăm la băuturile răcoritoare (toate, fără excepție, sînt bombe frumos ambalate) şi să le înlocuim cu apă (de preferat plată), ceai sau vin (cel roşu conține o substanță cu reale proprietăți antitumorale).

Mai sînt recomandări? Mai sînt, iar noi vom încerca să le abordăm pe toate, sau măcar pe cele mai importante.

Şi, bineînțeles, să le judecăm cu mintea noastră.

fii primul care votează
august 12th, 2010

biscuiți, românii mei!

by doctorul

Dreptunghi în armată, rotund la marină (www.wikipedia.org)

Uitîndu-mă în urmă, nu pot să spun că mă prăpădesc după perioada petrecută în armată.

Însă unul dintre meritele experiențelor de viață mai puțin plăcute este acela că ne învață să prețuim altfel micile bucurii pe care aceasta ni le rezervă totuşi. Un astfel de moment a apărut atunci cînd unitatea în care îmi făceam stagiul militar a trebuit să-şi reîmprospăteze stocurile strategice de biscuiți. Iar stocurile vechi au fost date la consum. Poate nu pare, însă prin comparație cu mîncarea oferită de o popotă, biscuiții sînt o adevărată delicatesă.

Dar ce sînt biscuiții şi ce caută ei în armată? Într-un mediu de intens şi susținut efort fizic precum armata, biscuiții reprezintă sursa ideală de energie pentru situațiile extreme. Ieftini şi compacți, sînt uşor de procurat şi de transportat. Deoarece conțin elemente greu alterabile, pot fi păstrați un timp relativ îndelungat. Dar adevărata “valoare” a biscuiților este dată de compoziția lor, în esență făină cu zahăr. Făina înseamnă amidon, care poate fi asemuit unui lanț ale cărui “verigi” nu sînt nimic altceva decît tot molecule de zahăr. Care trebuie doar digerate şi absorbite de tubul digestiv pentru a putea fi folosite de corpul nostru.

Aşadar biscuiții sînt de fapt (şi nici o surpriză aici!) o combinație de zahăr cu zahăr. Sau, dacă vreți, de zahăr instant (zahărul propriu-zis) şi zahăr cu eliberare prelungită (amidonul din făină). Un fel de rachetă în două trepte. Care ne poate duce foarte repede pe un drum cu sens unic pentru sănătate: boli cardiovasculare, diabet, obezitate, precum şi fel de fel de forme de cancer.

Mai mulți biscuiți (www.wikipedia.org)

Dar mai e un aspect. Pentru a le prelungi perioada de valabilitate, biscuiții (şi multe alte “alimente” similare) sînt preparați folosind uleiuri vegetale hidrogenate, care sînt mai stabile decît cele naturale. Dar şi mai puțin “prietenoase” cu sănătatea noastră. Deşi există încă destule controverse privind rolul grăsimilor hidrogenate în apariția cancerului, unele studii recente au demonstrat că acestea ar putea constitui un factor de risc pentru cel puțin două tipuri de cancer, anume cancer de prostată şi cancer de sîn.

Aşadar biscuiți, dar biscuiți cu grijă!

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.