Poate una din cele mai mari dileme pe care le poate avea cineva care tocmai a fost diagnosticat cu cancer este: ce fel de abordare medicală să aleagă?
Să-şi pună întreaga încredere în concepția vestică, aşa numita medicină alopată, cea care îşi bazează deciziile numai pe date ştiințifice solide, verificate şi acceptate de către întreaga comunitate medicală?
Sau să îşi rişte şansa de vindecare (şi poate chiar viața) tentat de propunerea orientală, denumită şi medicină holistică, prea puțin cunoscută şi prea puțin înțeleasă încă de (cei mai) mulți dintre noi?
A fost o dilemă pe care am avut-o acut şi eu ca proaspăt student la medicină, în clipa în care am realizat limitele medicinei occidentale pe care tocmai începeam să o studiez. Am fost foarte aproape de o criză care era cît pe ce să mă facă să renunț la facultatea de aici, pentru a pleca în China ca să studiez cealaltă medicină. Dacă nu am făcut acest lucru a fost datorită unui profesor căruia i-am cerut sfatul. De la el am aflat atunci că nu există medicină bună sau rea. În schimb există medicină practicată bine şi medicină practicată prost. Cît despre cele două şcoli de medicină, ele mai degrabă se completează una pe alta decît se exclud.
Sînt bolnavi de cancer care din diverse motive apelează la terapii alternative, fie în paralel cu cele obişnuite, fie ca opțiune exclusivă. Anca Parghel a făcut o astfel de alegere, pentru care destui au criticat-o sau chiar condamnat-o.
Eu unul sînt de părere că decizia trebuie să aparțină celui în cauză, care trebuie să o ia pe baza cunoştințelor, convingerilor şi credinței proprii. Căci există poate la fel de numeroase exemple în care bolnavi care au respectat întocmai recomandările medicinei occidentale nu au obținut la final un rezultat mai bun.
Nu putem aşadar şi nici nu trebuie să luăm noi aceste decizii în locul lor. Ce putem face însă, eventual, este să-i ajutăm pe aceşti oameni cu cît mai multe informații pentru ca ei să poată face o alegere cît mai corectă.
Este dealtfel şi rostul acestui proiect.