o femeie foarte supărată 21


Vezi bine ... (foto: www.wikipedia.org)

“Bună seara,

Vă scriu pentru a-mi lămuri o nedumerire.”

Aşa începea un mesaj destul de lung primit astăzi de la o doamnă. Un mesaj care mi-a plăcut prin franchețea cu care doamna respectivă vorbea despre problema ei (destul de multe kilograme în plus). Dar care m-a şi mişcat prin apelul sincer pentru ajutor pe care l-am desluşit în cele ce mi-a scris.

Pe scurt, doamna respectivă îmi reproşa că nu a găsit în scrierile mele altceva decît interdicții. Că aia nu e bună, că cealaltă e nocivă sau că numaiştiucare nu se face. Iar în felul ăsta mai mult ca sigur că nu ajut pe nimeni, cu ea în cap de listă.

Am revăzut rapid în minte tot ce am scris pînă acum şi am fost nevoit să-i dau dreptate. Am vorbit mai mult despre ce nu se face decît viceversa. Iar cineva care chiar vrea să învețe cum să se hrănească sănătos nu o poate face citind blogul meu.

Însă:

1)  Obiectivul acestui blog nu este acela de a ajuta oamenii să slăbească. Am început (şi voi continua) să vorbesc despre modul în care ne hrănim doar pentru că eu unul cred cu tărie că alimentația (defectuoasă) este unul dintre principalii factori care favorizează apariția cancerului.

2) Sînt medic de formație şi pot să ofer celor interesați o opinie informată despre ceea ce nu trebuie să facem pentru a ne păstra sănătatea. În acelaşi timp însă nu am pregătire de nutriționist, drept pentru care nu mă pot aventura să fac recomandări categorice în această privință (Primum non nocere).

Stăpînă pe situație? (foto: www.chilloutpoint.com)

Pe de altă parte am în plan să cer la un moment dat ajutorul unui nutriționist (dar şi a altor specialişti) care să vină cu recomandări pozitive şi pentru cei ca doamna noastră, fără a mă îndepărta însă de la tema principală a acestui proiect, anume cancerul.

Închei tot cu o remarcă (cu o notă de umor amar) a doamnei, cu care nu sînt neapărat de acord: “(…) sunt atât de multe interdicții, încât procurarea mâncării ar trebui să devină o ocupație în sine.”

Semnat,

“O femeie (foarte supărată)”


Leave a comment

Your email address will not be published.

21 thoughts on “o femeie foarte supărată

  • Zazuza

    eu cred ca procurarea mancarii trebuie sa fie o ocupatie in sine, altfel punem in cosul de cumparaturi toate bazaconiile. m-am gandit adesea ca excursia de shopping la supermarket/piata trebuie sa fie la fel cu aia pentru haine: shop in outfits, cum ar zice niste oameni care imi plac mie mult si care ii invata pe altii cum sa se imbrace. cumparati o tinuta, nu piese disparate. asa si cu mancarea: sa cumparam constient si cu decizii bine cantarite si asortate, care ne duc spre o alimentatie coerenta. nu putem fi toti nutritionisti, fiecare avem pacatele noastre culinare (ca si vestimentare 😉 ), dar cred ca ne putem stradui sa fim macar atenti ce bagam in stomac.

    • doctorultau

      @Zazuza: nu pot decît să sper că doamna respectivă îți va citi comentariul; e un lucru pe care şi eu l-am înțeles destul de tîrziu, astfel încît mă feresc să judec pe cineva; cred că fiecare trebuie să-şi caute răspunsuri la întrebările care îl frămîntă; cele bune.

  • Teodora

    Am observat un lucru (nu mă refer punctual la doamna foarte supărată, ci în general vorbind, despre acest subiect): oamenii care vor să slăbească aşteaptă reţeta-minune, care să nu presupună nici un efort din partea lor. Dacă se poate, nişte pastile (că tot aminteai de ele) pe care să le înghiţi şi a doua zi să te trezeşti slab, fără celulită, eventual cu proporţii perfecte.

    Dar e precis că adevărul, cel puţin în mare, îl ştim cu toţii – fă mişcare şi mănâncă sănătos, în cantităţi cumpătate, conform modului de viaţă. Şi bea apă câtă trebuie, că are un rol f. important.
    Sigur, mai sunt o mulţime de alte detalii (de pildă, mănâncă liniştit, mestecă bine etc.). Dar esenţialul rămâne neschimbat.
    În cele ce le-am scris în acest paragraf nu e nici o interdicţie, toate verbele-s afirmative. Ajută?

    Cum se spune, practica ne omoară.
    Şi ca să pun degetul pe rană: un rol important îl are voinţa.

    • doctorultau

      @Teodora: cu aşa o susținere din partea ta pot face față oricărei doamne, oricît de supărate; ai dreptate cu voința, e pe primul loc, susținută însă de o resetare mentală; mie cel puțin aşa mi s-a întîmplat; cele bune.

  • VirtualKid

    Poate ca cea mai buna idee ar fi aceea a cooptarii unor oameni specializati, capabili sa isi impartaseasca experienta. Pana la urma o mie de vorbe nu fac atat cat este capabila o singura fapta.

    • doctorultau

      @VirtualKid: asta încerc acum, sper să şi reuşesc; nu e atît de uşor precum pare; îți mulțumesc pentru opinie.

  • Large Hadron

    Confundati asteptarea retetei minune cu o reteta care sa functioneze pe termen lung. Ultima nutritionista la care am mers mi-a interzis sa merg la sala (pana sa ma ingras, faceam cam 2-3 ore pe zi, imi pare ca am pierdut mult nefacand asta si mi se pare complet aiurea sa imi spuna un nutritionist asa ceva, dar desigur ca m-a pus pe ganduri si nu, nu am inceput sa merg, tocmai pt. ca… e nutritionista, pana mea, o sti si ea ceva, mai stii…). Este o varza in acest domeniu teribila, la care articole de pe site-uri ca acesta contribuie: ASTA voiam sa spun, si imi mentin parerea. “Mananca sanatos” este un indemn aberant, atata vreme cat ni se spune ca mai totul este rau si cu potential cancerigen.

    In atentia comentatorilor de mai sus, care considera ca toti grasii asteapta pastila minune: aceasta exista si eu una o refuz in acest moment (operatia de bypass gastric este pastila minune). Dat fiind cam m-am ingrasat in 5-6 ani, stiu si cum e sa nu fii gras, asa ca vreau sa regasesc un echilibru. Dar pastila exista bine-mersi, deci nu mai proiectati.

    Cat despre procurarea mancarii… imi permit sa va contrazic: mie imi place sa citesc, sa ma distrez, si am si mult de munca. Nu am timp si nici nu vreau sa umblu trei ore pe zi ca sa satisfac ultimele cerinte ale unei MODE in domeniul alimentatiei sau ca sa fac o masa (moda alimentara nu e noua, ci doar incepe sa isi arate coltii in Romania, ca si alte importuri de idei: de ex. rahaturile bio sunt ultimul racnet al acestei mode, am vazut pe undeva porcarii din alea de “cereale” pt. micul dejun, dar “bio” – e ca si cum ai spune rahat bio, sigur ca e rahat si contine MSG si alte prostii, dar e bio, are o componenta care e ruda cu Q10 si intinereste “putin”). Nu imi plac magazinele de niciun fel, nu am intrat niciodata intr-un mall si in hipermarketuri o data pe an poate, si imi cumpar haine o data la trei ani, doar daca e nevoie. Adica imi traiesc viata dupa o anumita filosofie, personala. In consecinta, nu vreau sa abdic de la principiile mele de viata (anti-consum) pentru a ma duce sa caut verze cretze, este o aberatie sa iti petreci viata cumparand, fie si (sau mai ales) mancare.

    “mananca sanatos” este deja o aberatie, nimic nu mai este sanatos daca ai rabdare sa cauti indeajuns. In consecinta, orice sfaturi in acest sens sunt inutile. Acesta este punctul meu de vedere.

    • doctorultau

      @Large Hadron: hai să o luăm pe rînd (voi folosi persoana I singular, cu rugămintea pentru reciprocitate):
      1) cineva care spune că exercițiul fizic nu e bun trebuie tăiat imediat de pe orice listă; printre altele pentru că mișcarea promovează irigarea cu sînge a țesuturilor, lucru care înseamnă mai mult oxigen către celule, care va să zică procese metabolice preponderent aerobe; adică o viață (inclusiv la nivel celular, mult mai sănătoasă); am o bănuială că nutriționista respectivă nu era medic;
      2) nici pe departe nu este totul rău și cu potențial cancerigen, ba chiar dimpotrivă, trebuie doar să facem diferența; nu e nevoie să cauți 3 ore pe zi de mîncare, o jumătate de oră ajunge, dacă știi ce vrei; eu unul nu sînt consumator “bio” de exemplu, iau de la țărani din piață;
      3) by-pass-ul gastric nu este o soluție minune, pentru că altfel ai fi folosit-o pînă acum; eu sînt sigur că știi că nu te va ajuta, pentru că nu este decît un artificiu mecanic care nu îți va corecta dezechilibrele de alimentare pe care dealtfel le recunoști; ba chiar pot specula că ți-ai făcut din ea un fel de suport psihic, o armă de rezervă la care să poți apela în ultimă instanță, iar motivul pentru care o amîni este acela că ți-e teamă să afli că nici această pastilă minune nu e de nici un folos;

  • Large Hadron

    cat despre sfaturile afirmative de genul “bea doi litri de apa” si “iti trebuie vointa” sau “mesteca incet”, acestea sunt mult prea generale si inutile, sa stiti ca eu in jumatatea aia de ora cat mananc, mestec foaaarte incet cele 2000 de calorii de la o masa :))

    Un om merge la nutritionist sau acceseaza un site al unui doctor pt. a afla cu ce sa manance varza, sau daca nucile pot inlocui bananele, ori ca sa afle ca poate manca pui, dar fara pielita, etc. Ca sa economiseasca timpul pe care l-ar petrece cercetand singur aceste lucruri. Adica pentru lucruri mult mai detaliate decat aceste generalizari notorii de care este plin internetul si care sunt frectie la picior de lemn. Sunt pline toate ziarele de prostii pe tema asta, de la “mancati fistic ca va cresc tzatzele” la “mancati scortisoara ca veti fi tanara si la 80 de ani”. Astea sunt folclor in cel mai bun caz, indobitocire voita cu scop de marketing in cel mai rau. Folclor = lucruri nedemonsrate, ca astrologia. (de ex. http://www.msnbc.msn.com/id/22491387/, iata ca mancatul incet este, cum o spune orice intuitie sanatoasa, o tampenie). Partea proasta este ca aceste mituri occidentale care tocmai ce sunt pe cale de a fi demontate la ei… tocmai ce au intrat la noi :)) fiind deci “noi”, desi sunt vechi.

    Nu sunt adepta sectei “mananca incet, atentie pe fiecare imbucatura, mediteaza asupra mancarii”. sau a altor secte new-age care sacralizeaza actul mancarii pentru a-i da o simbolistica si a abate atentia de la foame/pofta. Nu cred nici ca vointa se invoca asa cum invoci zeii antici, asa ca “iti trebuie vointa” imi pare doar o replica a cuiva care nu are si care incearca sa proiecteze asta in afara, asupra destinatarului mesajului (altfel, e inutila pt. receptorul acestui indemn, un cliseu fara valoare, daca nu e insotit de o formula magica pt. invocarea zeului Vointa). Apa beau indeajuns, motiv din care nici nu am probleme de sanatate (unul din ~, nu motivUL). Deci sfaturile afirmative generaliste sunt la fel de inutile ca “dieta cu X”. Ceea ce un om care ar vrea sa faca ceva asteapta de la specialisti nu sunt generalitatile inutile, ci detaliile utile.

    Niciun nutritionist nu mi-a putut da o lista completa cu caloriile alimentelor nepreparate si informatii, fie si aproximative, despre numarul de calorii la preparare, ca sa imi fac eu naibii regimul, daca ei sunt tampiti. Cat despre internet… am gasit un site unde se spune ca nr. de calorii necesar pt. un adult e de 3500 de calorii. Sa-mi iau oare informatiile de acolo, sa nu le iau…? stiu si eu, parca nu le-as lua. Ca vorba ceea, cinci mese pe zi care sa includa jumate din numarul asta aberant de calorii, din care mai multe dimineata si mai putine seara, stiu si eu sa intocmesc, nu e asa o mare filosofie. Informatia insa nu o am, sursele sunt multe si toate diferite (conteaza cum le amesteci? etc.). Iar tot ce gasesc sunt sfaturi din astea holistice, parca suntem la biserica. Doctorii nu sunt pregatiti sa comunice cu pacientii de la egal la egal, cu pacienti informati si care stiu ce vor si mai ales ce nu vor, si care vor optiuni, nu religie.

    In plus, se ignora aspectul psihologic: daca imi vei spune sa nu ma gandesc la X, numai X am sa am in cap, pana nu-mi vei da ceva de pus in loc, ca altfel eram deja in Nirvana si o budista cu acte-n regula. Asa functioneaza creierul omului. Pt. fiecare NU, pana si comunistii aveau si un DA la panoul ala mizerabil, si asta spun: ca daca nu spuneti si DA, degeaba spuneti NU. Un exemplu simplist: sigur, nu mancam carnati, cu ce-i inlocuim? (va rog nu-mi raspundeti la asta, am adaugat special “simplist” ca sa se inteleaga ca e doar un exemplu).

    • doctorultau

      @Large Hadron: continuăm:
      1) nu numai numărul de calorii este important, ci şi calitatea lor (e bine să provină într-o măsură cît mai restrînsă din alimente procesate industrial); iar sfaturile generale sînt foarte bune pentru că ele ne creează un cadru sănătos pe care să putem “aşeza” detaliile;
      2) mîncatul încet şi mestecatul temeinic sînt esențiale, ca şi concentrarea pe actul hrănirii, iar astea nu sînt deloc “new-age”-uri cîtă vreme se regăsesc printre recomandările unor culturi milenare precum cea indiană sau cea chinezească (nimic legat de marketing, fără îndoială); la extrem, marii inițiați ajung să se hrănească doar cu hrană lichidă; pentru noi mirenii însă e suficient un bol alimentar bine format, lucru care necesită doar puțină răbdare;
      3) sfaturile bune nu pot fi decît holistice, iar asta nu pentru că sîntem la biserică (nu că ar fi ceva rău în asta) ci pentru că organismul nostru este un întreg care trebuie tratat ca atare; este unul dintre motivele pentru care abordarea orientală a medicinii cîştigă din ce în ce mai mult teren în fața celei carteziene, analitice, caracteristică medicinii vestice (ca să argumentăm, hai să facem următorul exercițiu de imaginație: îți apare o pată pe un perete al casei; constructorul occidental trimite zidarul să refacă tencuiala şi să dea cu var apoi îți trimite factura; cel oriental verifică şi repară toată instalația de apă prevenind astfel alte scurgeri, prin alte zone ale casei, iar pata inițială regresează de la sine, eventual mai primeşte o mînă de var);
      4) e adevărat că medicii nu sînt pregătiți să discute cu pacienții, e un lucru pe care l-am resimțit eu însumi, o lipsă a educației medicale de la noi cel puțin; cei care au har o fac din instinct, ceilalți învață – eventual – să o facă după ani şi ani de practică;
      5) voi posta la secțiunea de alimentație un material cu recomandări negativ-pozitive pe care l-am primit de la un prieten care m-a influențat şi pe mine (am slăbit fără efort 15 kg din luna martie pînă acum, însă ce e mai important e că mă simt mult mai bine, mai echillibrat şi mai plin de energie); pentru puțină voință mă tem însă că va trebui să negociezi tot cu tine însăți;

  • Large Hadron

    si da, inteleg ca altul e profilul site-ului dvs. asa ca va urez succes, cat despre articolele referitoare la nutritie, nu stiu de ce le mai inserati atunci.

    • doctorultau

      @Large Hadron: îți mulțumesc pentru opinii şi pentru urare, dar şi pentru interes; cît despre articole, le voi scrie atîta timp cît voi considera că îmi susțin demersul şi vor fi de vreun folos celor care le citesc; cele bune.

  • VirtualKid

    @Large Hadron:
    In anturajul meu se afla o persoana care a recurs la “pastila minune” despre care vorbiti. Dupa cinci ani s-a intors la dimensiunile pe care le avea inainte de operatie. Acum spune ca nu ar mai face acest lucru.
    Ceea ce vreau sa spun este ca nu exista solutii infailibile, mai ales daca nu sunt insotite de ambitie si determinare.

    • doctorultau

      @VirtualKid: absolut de acord, este dealtfel ceea ce i-am transmis şi eu; îți mulțumesc pentru intervenție, cele bune.

  • Large Hadron

    ok, eu oricum m-am tot “documentat” in acest sens (cu exercitiile fizice) si am ajuns cam la aceeasi concluzie, rezulta ca am extras pana la urma o informatie utila de aici. Ea spunea ca creste masa musculara sau asa ceva. Cu restul nu sunt de acord, pt. ca nu vreau sa-mi schimb stilul de viata: adica sa mananc holistic si sa sacralizez un act fiziologic, mens sana in corpore sano si alte d-astea, puir si simplu nu e religia mea: adica desi sunt de acord cu analogia dvs., contest faptul ca ingrasarea ar avea vreun substrat metafizic (ca pata respectiva ar fi de la tevi/stress etc.), pur si simplu unii sunt mai lacomi de mancare, asa cum altii sunt lacomi de experiente si se catzara pe Himalaia, altii sunt lacomi de sex si altii lacomi de aprecierea altora, lacomia nu se vindeca, se tine in frau sau se re-canalizeaza, nu cred intr-un feng-shui al corpului, dar inteleg ca dvs. credeti, daca va ajuta, presupun ca e ok, pe mine nu m-ajuta, ma simt ca ultima proasta cand incerc sa ma imbarlig pe mine insami cu ceea ce mintea mea considera prostii si chichitze ca sa te pacalesti singur. Dar macar ceva am aflat, pt. asta multumesc. Apropo, pt. un astfel de program ma dusesem la nutritionisti: cat exercitiu fizic, cata mancare, cand, nr. de calorii. Mi s-au propus, dupa o scurta introducere, Reductil (care te deprima), Xenical (incredibil ca exista asa o pastila… nu vreau sa-i stiu efectele secundare) si impachetari. cu… nu mai stiu, ca m-am ridicat si am plecat, s-a simtit foarte insultata tanti evanghelista.

    “daca stii ce vrei” e fix partea unde ma asteptam sa primesc ajutor specializat si partea unde cred eu ca se greseste, se acuza/interzice mult mai mult si mai cu placere decat se ajuta. Se pare ca acest tip de ajutor nu exista, de atata lucru m-am convins. Eu habar n-am ce SA (mai) vreau, pt. ca nu mananc mancare procesata mai deloc de peste 15 ani (e un fel de religie, sunt fixista anti-lucruri-din-magazine), si tot de la piata cumpar, dar e evident ca ceva e gresit, nu doar aportul mare, si d-asta ma si oftica toate informatiile astea care sunt deprimante de la un punct incolo, ca incerc sa inteleg singura ce e gresit si nu ajung nicaieri. Practic aici s-ar rezuma rolul cuiva care ajuta: in acel “ce SA vrei”, cata carne si cati cartofi am voie pe zi, lucruri foarte simple, de filosofia mea de viata ma-ngrijesc singura.

    in fine, multumesc c-ati inteles si c-ati raspuns, o zi buna.

    • doctorultau

      @Large Hadron: continuăm şi (mai) clarificăm:
      1) masa musculară e de preferat grăsimii, pentru că prima este mult mai dinamică metabolic;
      2) analogia mea nu avea nici un substrat metafizic, am vrut să subliniez faptul că toate organele şi țesuturile sînt interconectate şi prin urmare depind de, şi interacționează unele cu altele (hai să spunem că e tot un proces fiziologic unitar, care nu poate fi fragmentat decît la modul teoretic);
      3) cît despre lăcomie, eu unul credeam despre mine că sînt un mare carnivor, că nu aş putea trăi doar cu mîncare de post; ei bine, după ce m-a luat amicul Daniel la unşpe metri în primăvară, am devenit un alt om, care poate trece (de exemplu) pe lîngă un grătar sfîrîind fără ca măcar să întoarcă privirea; cîteodată nu cred nici eu însumi că mi se întîmplă asta, însă e o realitate care nu poate decît să mă bucure;
      4) ai făcut foarte bine că te-ai ridicat şi ai plecat de la tanti, întrebarea e ce pui în loc;
      5) ca să închei, odată ce vei înțelege principiul, nu vei mai avea nevoie de nici un nutriționist, vei şti singură ce (şi cît) să mănînci, mie unul asta mi s-a întîmplat, a fost ca o iluminare, dacă vrei; citeşte învățăturile lui Daniel şi mai vorbim;
      s-auzim de bine.

  • Large Hadron

    Da, dom’le, asa ceva cautam, ca-n articolul cel lung de la daniel ! ca na, tot din frica de cancer am ajuns si eu pe aici pana la urma… chiar daca nu e site de nutritie. (obezitate + 60 de tigari pe zi = win!)

    in loc am pus deocamdata bicicleta, asta e simplu, insa cu alesu mancarii, tot de acu 10 zile ma scarpin in cap si nu ma dumiresc ce sa fac, e foarte complicat ca sa nu devina o ocupatie in sine si sa am timp sa ma joc, dar din ce vad, se poate si cu lucruri simple de mancat si fara reguli ucigatoare sau componente-minune, cam asta cautam practic, foarte multumesc pt. sfaturile alea:. lucruri normale de mancat, nu verze cretze, zice ce sa nu, dar si ce ai voie, e si pt. gigei, nu doar pt. talibani, foarte util mi-a fost articolul ala.

    • doctorultau

      @Large Hadron: mă bucur că pînă la urmă am nimerit-o; l-am anunțat deja pe Daniel că are (încă) un fan în România, poate mai vine cu completări sau noutăți; cele bune.

  • Daniel

    Oameni buni,

    Unu : ma bucur ca balmajelile mele au trezit cat de cat un oareshce interes. Rugam frumos sa nu vorbim in termeni de fan club si alte chestii d’astea, ca m-apuca jenili … doar suntem oameni seriosi

    Doi : pe de alta parte, re-citind, m-am pus in pielea cititorului lambda si m-am cam speriat. Chestia asta fara pretentii, scrisa intr-un limbaj oral si stil dezlanat, trimisa in decursul a vreo 15 emailuri unui prieten de 30 de ani, plina de barbarisme french-anglais, nemaivorbind de anumite expresii deocheate care ma fac de-a dreptul sa rosesc (sanchi…) – aoleo, nu prea stiu cine poate avea rabdare sa citeasca toata polologhia asta si ce va intelege acel rabdator samaritean.
    Dom doctor, am sperat in ceva editing binevoitor, care sa extraga substanta (cata e), inainte de a ajunge la “lumina tiparului”. OK, acum scroafa-i moarta in cotetz … nu-i mare bai, Dumnezeu cu mila.

    Trei : Tot “regimul” asta, bazat pe echilbrul alcalin-acid – eu nu-l stiu decat de vreun an. E drept ca a avut rezultate spectaculoase la mine si la mai multe persoane din jurul meu. Unii au mai recazut in vechile obiceiuri, dupa o perioada. Nu-i asa grav, se poate reveni. Nevasta-mea s-a apucat, primele semne au fost incurajatoare, apoi au venit vacantele si chefurile => s-a ingrasat mai tare ca inainte. De vreo 2 luni a reluat-o de coada temeinic, iar acum e o mandrete de femeie 😉 , hotarata sa continue asa … toata viata daca se poate.
    Nu ma cred nicicum vreun expert, tot ce stiu si fac se datoreaza baiatului aluia pe care-l pomenesc in compunerea mea, Fred Evrard (a propos Mr D, cred ca n-ar fi rau sa publici extrasul despre nutritie si conditionare din cartea lui). Singura legitimitate, daca e vreuna, o trag din aplicarea empirica a catorva principii simple, de doar un an, ale caror eficacitate, pre mine insumi, am avut bucuria sa o constat. Dar nu sunt decat o umbra virtuala pentru dvs, care poate la fel de bine sa delireze, inchipuindu-si cine stie ce naluci.

    Patru si ultimul : Am vazut niste comentarii la adresa termenilor Organic, Bio si cateva marturii de neincredere privind fiabilitatea lor. Mda… mai intai, “organic” (in tarile de limba engleza) = “bio” (in tarile francofone, sau de limba latina.. cred). Nu stiu cum se zice la Romania, ca pe vremea mea (anterior 1990), nu exista asa ceva. Adica, in teorie : culturi agricole fara ingasaminte si pesticide chimice, in care fertilitatea pamantului e asigurata de rotatia periodica a speciilor cultivate, fara organisme genetic modificate. Animale crescute cu iarba, crescute in curti sau pe pasuni, in conditii “omenesti”. Adica ce a facut taranul roman dintotdeauna (desi am auzit ca in ultima vreme s-a cam dus pe pustii … sper sa fi auzit rau). Daca se poate cumpara de la taran din curte, e perfect.
    Apoi, de la supermarket, va trebui sa cascam ochii la etichete. Stiu ca e mai putin usor (si in general mai scump) decat sa faci cumparaturi repede-repede, ce-ti cade la mana … dar in fata ofensivei furibunde si mondiale a vanzatorilor de otravuri adictive, nu prea vad ce altceva se poate face, daca tii la sanatatea proprie. Iar daca nu ne ocupam singuri de propria sanatate, nu are rost sa acuzam societatea (de consum), soarta, ceasul rau etc. Din momentul in care am inteles ca ce ni se ofera sa cumparam (90% din oferta in toate magazinele si restaurantele) sunt toxine indulcite si frumos colorate, alegem ca niste oameni mari ce suntem : le halim, ca ne plac (si ne place senzatia de amorteala care ne-o induc, propice uitarii angoaselor cotidiene), dar suntem constienti ca sanatatea noastra se va deteriora, incet dar sigur ; sau ne ferim ca de uciga-l toaca si ne cautam de sanatate, energie, claritate mentala, autonomie de gandire/judecata.
    Ziceam “sanatatea noastra se va deteriora, incet dar sigur” : as zice DIN PACATE, pervers de incet. Ca daca am cadea secerati la pat dupa ce am hali un produs de sinteza cu gust de carne de vita sau o rosie cu gust si miros de apa, poate ne-ar intra la capatzana si nu ne-am mai apropia de ele. Insa cum efectele sunt infinitezimale, nici nu vedem legatura de la cauza la efect, si nici nu prea ne pasa de ce se va intampla peste vreo cativa ani.
    Un ultim comentariu : certificatele Bio/Organic nu sunt nici ele perfecte, din multe puncte de vedere (a se vedea si ce zic in romanul meu fluviu). Dar oricum sunt mai multe sanse sa mananci ceva sanatos cu produsele astea decat din celelate (unde probabilitatea e foarte mica). Sunt mai scumpe, e clar. Dar sunt mai hranitoare ! Sa mancam dracului mai putin ca n-avem nevoie de chile de potol si chintale de spirtoase. Daca mananci un mar bio, simti cum iti explodeaza gustul in gura, in plus te saturi cu el. Altfel, poti manca 4-5 mere din celelalte, nu simti nici o placere, aport nutritiv aproape zero, aport toxic nu mai vorbim – iti umpli burta fara sa stim prea bine de ce.

    Cam atat. Deocamata, gata.

    Toate bune la toata lumea.

    • doctorultau

      @Daniel: cu asemenea comentarii te voi invita în curînd să şi scrii pe blog; cît despre editarea materialului, m-am gîndit pentru o foarte scurtă clipă (există, vezi bine, clipe şi clipe) să fac asta, însă aş fi luat din savoarea textului şi aş fi interferat – fără îndoială stîngace – în cursivitatea stilului şi autenticitatea mesajului; am ales de aceea să nu îți dau numele complet, făcînd din tine un personaj de semi-legendă şi permițîndu-ți să roşeşti în deplină anonimitate; voi posta comentariul tău şi la secțiunea Opinii, ca să fie accesibil mai multora; încă o dată mulțumesc şi te mai aştept(ăm) pe aici; cele bune.