Archive for ‘suport’

martie 30th, 2012

cel mai mare importator de cancer

by doctorul

Unde-i orezul de altădată? (foto: www.de.wikipedia.org)

China este – și asta nu mai e demult un secret – cel mai mare exportator. De (aproape) orice. Supranumită “fabrica lumii”, dar și situată – cel puțin pentru chinezi – în mijlocul lumii (Zhong guo, numele în limba chineză al Chinei înseamnă “Imperiul de mijloc”), China și-a arătat deja cu vîrf și îndesat abilitatea de a inventa, copia și apoi fabrica de toate.

Rezultatele nu au întîrziat nici ele să apară, unul dintre cele mai importante fiind bunăstarea care a început să-i cuprindă – precum apele Fluviului Galben în timpul inundațiilor anuale – pe tot mai mulți supuși ai Imperiului celest. Bunăstare desigur copiată și ea, însă fără prea mult discernămînt cîtă vreme se măsoară, printre altele, prin numărul de restaurante fast-food și de supermarket-uri. Care, cu hamburgerii, colele și batoanele de salam procesat (cu sau fără soia), au început deja să-i perturbe serios pe chinezi la metabolism.

Iar de unde oferea la un moment dat (prin celebrul Studiu China, condus de Prof. Colin T. Campbell, nutriționist la Universitatea Cornell din Statele Unite) un răspuns clar privind rolul alimentației în prevenția cancerului, China pare acum să-și ignore propria înțelepciune în fața asaltului agresiv al chiftelelor de plastic și al cartofilor îmbălsămați de la McDonald’s. Pînă într-acolo încît chiar profesorul Campbell s-a simțit dator să facă ceva pentru a atrage atenția asupra nedoritului paradox aflat în plină desfășurare.

Respectiv, o provocare a sănătății (Health Challenge, în limba engleză) în două etape (una chineză și alta americană) prin care oamenii să fie îndemnați să mănînce timp de 21 de zile doar hrană vegan (adică fără nimic de origine animală) pe baza unor rețete propuse chiar de către organizatori. Cu promisiunea acestora că la sfîrșitul celor trei săptămîni participanții vor vedea cu ochii lor beneficiile acestui “sacrificiu”, respectiv scăderea în greutate, dar și reducerea tensiunii arteriale și a colesterolului, printre altele.

Nu știu dacă 3 săptămîni de post impus vor feri Titanicul chinez de aisbergul stilului de viață occidental. Însă toată această poveste își are tîlcul ei și merita spusă.

Pentru că ea are foarte mult sens și în limba română.

(știre preluată de pe CNN online)

fii primul care votează
martie 26th, 2012

ajut-o pe Gabriela să vadă

by doctorul

Aveam planificat să scriu despre altceva astăzi. Dar cum, nu-i așa, socoteala din tîrg …

În sfîrșit, pentru mine un plan bun e acela pe care dacă-l modifici pe ici pe colo prin părțile esențiale ai șanse să iasă ceva și mai bun. Drept pentru care … (și cum vorba lungă …)

Am primit ieri un apel de la cineva a cărui mamă este foarte bolnavă, cu rugămintea de a scrie un articol de sprijin. Mă gîndesc că cel mai bine este să postez mesajul original:

“Bună ziua,

Mă iertați că vă deranjez.Vin cu rugămintea la d-voastră să scrieți un articol pe blogul d-voastră și să distribuiți mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache, care este foarte bolnavă. Este diagnosticată cu meningiom, o tumoare cerebrală care i-a afectat vederea și trebuie să se opereze cât mai repede la o clinică din Germania unde ni se cer 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare și transport.

Primăvara în priviri (foto: www.askinyourface.com)

Viața și vederea ei depind de această operație, iar mie și fratelui meu ne este foarte greu să o vedem cum îndură zilnic cumplitele dureri de cap și amețelile. Timpul nu ne permite să așteptăm și vă rugăm să scrieți un articol despre cazul ei. Mai multe detalii găsiți pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/.  Sau ne puteți contacta la nr. de tel. 0724 342 082. Vă rugăm, dacă sunteți de acord să ne lăsați și un răspuns .

Vă mulțumesc din inimă pentru sprijinul acordat.”

Cu drag, pentru Gabriela.

completare: … și la cît mai mulți

1 persoană apreciază
martie 13th, 2012

consiliere gratuită pentru bolnavii de cancer

by doctorul

"Pe-un picior de rai/E-o gaură-n rai" - © Ada Milea (foto: www.flickr.com)

Iaca poznă cum am fost prins în flagrant taman cînd vărsam mai abitir lacrimi de crocodil pentru mioritica noastră țărișoară.

Ziceam că nu s-au inventat încă suportul și consilierea psihologică pentru bolnavii de cancer din România (cele adevărate, că altminteri putem la fel bine să susținem că avem și autostrăzi). Ei bine, nici nu încheiasem eu bine lamentația respectivă, că o prietenă mi-a și zvîrlit prin interneant un link spre o inițiativă care exact asta zice că face.

Proiectul se intitulează “Reţea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer”, este finanțat cu bani europeni și implementat de către o asociație numită Patronatul Medicinei Alternative (o asociere de cuvinte care mie personal îmi cam zgîrie atît ciocanul, cît și nicovala; ba, în plus, parcă un pic și scărița).

În sfîrșit, trecînd peste limbajul solemnos (din “solemn”+”lemnos”), programul oferă prin trei centre regionale (București-Ilfov, Nord-Vest și Nord-Est) exact ceea ce propune și prin inspiratul său titlu. Și chiar dacă are prevăzute doar cîte trei persoane pentru fiecare filială (un coordonator, un asistent social și un psiholog), e totuși mai bine decît nimic.

La o lectură lejeră a site-ului lor remarc că promisiunea din titlul programului e ușurel spre binișor exagerată, cîtă vreme beneficiarii acestuia sînt doar, citez: “persoanele diagnosticate cu cancer mamar, cancer de col uterin si cancer testicular cu vârsta de peste 18 ani”. Dar optimist din fire, zic din nou că tot e mai bine decît nimic.

Mai răsfoind un pic prin interpagini, aflu că vor putea fi ajutate numai 500 de persoane bolnave, dimpreună cu 1.000 de aparținători (rude). Iarăși, tot mai bine decît deloc, nu-i așa?

Cum aritmetica nu-mi dă însă ghes, mă prind la un calcul rapid care îmi arată pe loc că, la o perioadă de desfășurare bugetată de trei ani, asta înseamnă cam 500 de persoane consiliate pe an pentru fiecare centru. Ceea ce conduce la o medie de două (plus-minus) persoane pentru fiecare zi lucrătoare (adică mai puțin decît numărul de angajați), ceea ce conduce la ideea unui program destul de lejer (sau poate doar extrem de eficient?).

În sfîrșit, nu am alte referințe și nici nu am pe cine să întreb, așa încît nu prea pot să spun nimic cu mîna pe inimă despre cam ce se întîmplă pe acolo. Pînă una-alta mie îmi miroase însă a încă o afacere cu iz dîmbovițean pe banii, bineînțeles, lui tanti coana Europa.

Însă poate, nu-i așa, sînt eu cel care se înșeală.

fii primul care votează
martie 12th, 2012

suferința este opțională

by doctorul

Grădină zen (foto: www.travel-pictures-gallery.com)

Ce se poate întîmpla atunci cînd te lovește din senin o grevă?

Pe lîngă multele rele la care ne gîndim desigur imediat cu toții, realitatea ne arată că se pot insinua și unele bune. Bunăoară pot să-ți vină idei.

Este ceea ce i s-a întîmplat unei profesoare din Israel care, în urma unei greve prelungite din învățămînt, a luat decizia să facă ceva util. Respectiv să-și însușească o metodă de control a stresului și a emoțiilor negative. Pe care să o și folosească apoi pentru a-și ajuta elevii să se descurce mai bine cu stresul și emoțiile ocazionate de examene dar și de alte provocări ale vieții de învățăcel.

Iar mai nou să extindă utilizarea metodei la femei care au supraviețuit unui cancer de sîn sau care sînt purtătoare ale infamelor gene BRCA1 și BRCA2. Proiectul, desfășurat în cooperare cu unul dintre marile spitale din Israel, a înrolat 96 de voluntare și s-a bazat pe munca unei femei, Byron Katie, care a dezvoltat metoda – numită simplu “The Work” (Lucrarea) – în urma unei experiențe personale de luptă împotriva depresiei. O metodă care presupune (răspunsul la) patru întrebări și trei schimbări aplicate gîndului care determină situația de stres.

“Sîntem debusolați nu de ceea ce ni se întîmplă, ci de ceea ce credem noi despre ce ni se întîmplă”, spune autoarea metodei. “O dată ce începi să-ți chestionezi gîndurile, acestea își pierd influența asupra ta.”

Experimentul, văzut ca pe o promisiune către o abordare integrativă a medicinei, a fost un succes pentru participante care, după o inițială atitudine oarecum circumspectă, au suferit o adevărată transformare prin acceptarea ideii că “suferința este opțională”.

Revenind la miorița noastră: e adevărat că Românica nu are un frate mai mare care să-i susțină cu bani toate fanteziile (nu că asta ar fi una), însă nu pot să-mi opresc un gînd apropo de contrastul dintre ceea ce se mai petrece prin lume și circul cu medicamentele citostatice de pe la noi. Ca să nu mai vorbesc de susținerea psihologică a pacienților cu cancer, concept pentru care nu s-a găsit încă o traducere acceptabilă și în limba română.

Altfel, noi să fim sănătoși!

(știre cît se poate de normală citită pe Haaretz online)

pentru mai multe informații despre Byron Katie și metoda ei The Work clic aici

1 persoană apreciază
februarie 7th, 2012

totul despre cancer

by doctorul

Cynthia Nixon, tres chic (foto: www.dailymail.co.uk)

Ne-a intrat în case ani la rînd (din păcate doar pe micul ecran) arătîndu-ne din toate pozițiile – împreună cu bunele ei prietene Carrie, Samantha și Charlotte – cam cum stă treaba cu sexul, în serialul intitulat, normal, “Totul despre sex”.

Miranda (Cynthia Nixon) revine acum printre noi, pe aceeași cale eterică, într-o ipostază mult mai puțin apelantă, însă cu nimic mai puțin interesantă. De astă dată întruchipînd o profesoară care luptă cu temuta boală al cărei nume începe cu “c” și se termină cu “ancer”.

La fel de nonconformistă în viața reală (printre altele, se declară deschis lesbiană) ca și personajul de film care i-a adus faima, Cynthia a apărut de curînd la o emisiune televizată – cheală, dar cu o mină extrem de pozitivă – pentru a vorbi despre noul ei proiect.

Un proiect pe care îl poate susține și exprima în cele mai mici și intime detalii, cîtă vreme ea însăși este o supraviețuitoare a unui cancer de sîn diagnosticat în 2006. Încă o poveste spusă nouă de ea din care vom putea afla, iarăși, totul, de astă dată despre cum e să fii bolnav de cancer.

De la cineva care chiar știe ce înseamnă asta.

(repovestit după Daily Mail online)

fii primul care votează
decembrie 17th, 2011

antreprenori: pachet personalizat de îngrijire

by doctorul

Linda Fisher (foto: www.recoverwithangels.com)

Linda Fisher a suferit în 2003, la vîrsta de 40 de ani, o dublă mastectomie în urma unui cancer de sîn.

Revenită acasă, a fost copleșită de flori, carduri de felicitare și tot felul de cadouri trimise de prieteni și cunoscuți care îi erau alături. Toate, lucruri care au ajutat-o foarte mult din punct de vedere emoțional, dar care au făcut prea puțin pentru a-i alina durerea fizică pe care o resimțea în urma operației.

Iar de aici a apărut scînteia. “Erau atîtea lucruri despre care am înțeles mai tîrziu că mi-ar fi făcut recuperarea mai ușoară”, își amintește Linda. Și cu acest lucru în minte a pornit Wing of Angels (Aripi de înger), o companie care propune un coșuleț de îngrijire personală destinat femeilor care trec printr-o intervenție chirurgicală ca urmare a unui cancer de sîn.

Potrivit propriei experiențe și nevoilor descoperite cu această ocazie, Linda le oferă acestora obiecte practice precum lenjerie adaptată pentru recuperare, o pernuță electrică și, favorita Lindei, o pernuță în formă de inimioară care să protejeze zona intervenției chirurgicale.

Afacerea a pornit puternic, semn că era nevoie de așa ceva.

Iar astfel, mulțumită Lindei, femeile cu cancer de sîn pot beneficia acum, pe lîngă suportul emoțional oferit de flori și felicitări, și de un sprijin – în cel mai adevărat sens al cuvîntului – practic pentru refacerea fizică.

La fel de importantă, după cum ne arată Linda.

(preluare CNN online)

fii primul care votează
decembrie 16th, 2011

antreprenori: petrecere cu panglici roz

by doctorul

Kathy McEvoy (foto: www.shoestringventure.com)

Kathy McEvoy s-a întîlnit cu cancerul la modul abrupt.

Se apropia de 50 de ani cînd a fost diagnosticată cu un cancer de sîn. Patru zile mai tîrziu își dădea demisia din slujba pe care o deținea (o funcție importantă de conducere în care făcea “o mulțime de bani”). “A fost ca un semnal de trezire”, spune ea. Iar împreună cu soțul și cu cei doi fii a început să-și rescrie povestea vieții.

În 2007 a participat la prima ei Cursă pentru vindecare (Race for cure), un eveniment caritabil organizat de fundația Susan G. Komen. Extrem de încîntată, a decis ca după alergare să organizeze o masă pentru familie și pentru prietenii care au sprijinit-o să participe.

Problema a fost că, în încercarea ei de a se plia pe tema zilei, Kathy nu a găsit nicăieri farfurii și șervețele care să poarte panglica roz, celebrul simbol al (luptei) împotriva) cancerului de sîn.

“Antreprenorul din mine și-a spus imediat că e o idee pe care aș putea să o aduc pe piață”, își amintește Kathy. Iar în anul următor a fondat compania Celebrate in Pink (Sărbătorește în roz) și a lansat o linie de farfurii și șervețele de hîrtie inscripționate cu panglica roz (Pink Ribbon).

O parte din sumele încasate din vînzări merg în sprijinul femeilor diagnosticate cu cancer de sîn.

“Țelul meu suprem este să am propria organizație non-profit și să continui să ajut femeile în nevoie”, încheie Kathy.

Într-adevăr, o rescriere spectaculoasă a poveștii ei de viață.

(preluare CNN online)

fii primul care votează
decembrie 15th, 2011

antreprenori: o mînecă plină de vitalitate

by doctorul

Șic și unic.

Asta e ceea ce au avut în minte Rachel Troxell și Robin Miller, două femei care s-au întîlnit întîmplător în 2006 în sala de așteptare a cabinetului doctorului lor.

Ambele au fost diagnosticate cu cancer de sîn, iar în urma tratamentului amîndouă au dezvoltat un limfedem* al brațului. Rachel a primit recomandarea de a purta o mînecă specială pentru compresia brațului, astfel încît acesta să nu se umfle. Tot ce a găsit însă prin magazinele cu produse de uz medical au fost au fost niște mîneci grosolane, cu “aspect industrial”. Era ca și cum și-ar fi etalat cancerul la vedere, astfel încît a decis că nu va purta așa ceva.

În schimb, împreună cu Robin, au decis să producă propriile lor mîneci, din materiale plăcute purtare și în pas cu moda. Și tot împreună au lansat în 2007 colecția de mîneci de compresie LympheDiva. Nu a durat mult pînă ca acestea să creeze vîlvă în rîndul comunității medicale. Iar succesul nu a întîrziat nici el.

Din păcate însă între timp starea de sănătate a lui Rachel s-a deteriorat, iar în ianuarie 2008 aceasta a decedat. Familia însă, prin fratele ei, a decis însă să-i ducă afacerea mai departe.

O afacere pe care ei o consideră copilul de care altfel Rachel nu a avut parte.

(preluare CNN online)

1 persoană apreciază
decembrie 14th, 2011

antreprenori: eșarfe cu stil

by doctorul

Susan "BeauBeau" Beausang (sursa: www.4women.com)

Susan Beausang a trecut prin aceeași experiență ca și Patricia Brett, respectiv o dublă mastectomie preventivă pentru a evita un cancer de sîn. Doar că în cazul ei gena anormală nu s-a numit BRCA1, ci … BRCA2. Un fel de “aceeași Mărie, dar cu o altă pălărie”.

După mastectomie și chimioterapie a urmat … alopecie*. Ceea ce a necesitat nu (chiar) o pălărie, ci, în cazul ei, doar o eșarfă. Pe care Susan nu prea a găsit-o pe gustul ei printre ofertele existente. “Nu era nimic purtabil care să nu strige cancer”, își amintește ea.

Drept pentru care a hotărît să îndrepte ea însăși această situație prin lansarea liniei de eșarfe de mătase “BeauBeau”. Cu un desen patentat, acestea aderă plăcut la pielea capului, consideră Susan.

Mesajul ei pentru femei este acela că dacă își pierd părul nu trebuie să-și piardă și stilul.

“Cancerul nu trebuie să le răpească femeilor respectul de sine sau demnitatea”, conchide Susan.

Iar eșarfa este micul ei ajutor oferit femeilor în acest scop.

*alopecie – căderea (parțială sau totală) a părului

(preluare de pe CNN online)

 

1 persoană apreciază
decembrie 14th, 2011

grup de suport: runda a treia

by doctorul

Împreună (sursa: www.activegarage.com)

După prima întîlnire care a fost de fapt a doua, urmează firesc cea de a treia. Care – e deja stabilit – va avea loc vineri 16 decembrie, începînd cu orele 12.00 trecute fix.

Pentru înscriere și informații suplimentare (inclusiv locația evenimentului) vă invit să accesați site-ul partener www.alegviața.ro.

Activitățile pe care le avem în vedere rămîn la capitolul “surprize”, însă ce e (aproape) sigur e că ele vor fi în același timp plăcute cît și, mai ales, utile.

Ca argument(e) aduc faptul că întîlnirea precedentă – programată inițial să dureze 3 ore – s-a încheiat după mai bine de 4 ore și jumătate, iar toți cei care au fost prezenți au confirmat participarea și pentru această săptămînă.

Așadar, cine are ceva de spus sau de întrebat în legătură cu cancerul – fie că e pacient fie că nu – este așteptat vineri la grupul nostru de suport. Nu costă nimic (și vom face tot posibilul ca să rămînă pe mai departe tot așa) și nu implică nici o obligație în afara celei de a fi prezenți acolo cu trup, minte și suflet.

La bună (re)vedere!

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.