teoria e bună 9


Puțină teorie nu strică

Bucătăria sub asediu

Dar nu se compară nici pe departe cu practica, chiar dacă uneori cea din urmă ne mai și omoară. Iar dacă nu ne omoară, în cel mai bun caz ne îngrașă.

Ei bine, se pare că nu întotdeauna. Astăzi am încercat, alături de alți cîțiva temerari, să desființăm – pe modelul învățat de pe Discovery Channel – acest ancestral mit.

În acest nobil scop ne-am adunat încă de dimineață la Şoni, care ne-a pus cu generozitate la dispoziție – pentru buna desfășurare a acestui experiment gastronomic – atît bucătăria, cît și vasta sa experiență culinară. Înțelegerea era ca noi să gătim, iar el să ne supravegheze în așa fel încît să nu o luăm (prea mult) razna.

Mai mult verde

Un altfel de snack

Am pregătit așadar o delicios de verde (de la spanac) supă de conopidă și dovlecei, laolaltă cu un papricaș de ciuperci (iar o să am parte de morală apropo de smîntînă; cel puțin – după cum m-a asigurat Şoni – a fost de la mama ei). Pe parcursul elaborării operelor de artă culinară am “beneficiat” de un – scuzați barbara asociere taxonomică – snack a la Chine (legume perpelite în foc sub ploaie de susan) pregătit de însuși maestrul. Care ne-a dat astfel resursele și motivația să mergem mai departe.

Trimişii lui Murphy

Pînă la fund

După vreo 2 ore de temeinică aplecare asupra temelor auto-asumate (probleme teoretice, manevre practice și precauții), am încheiat cu brio ambele subiecte (plus o salată extra-curiculară de rucola), drept pentru care am trecut la testarea lor direct pe papilele noastre gustative. Plus sucurile – tot ale noastre – gastrice. Am întins așadar masa, moment în care au bătut la ușă, trimiși parcă de Murphy însuși, neanunțații oaspeți. Care au riscat și, după propriile spuse, bine au făcut.

Pe scurt, a fost o duminică normală.

Un strop de resveratrol

p.s.: cel care ascunde sub un tricou bej vreo cîteva kilograme în plus este chiar gazda noastră; de unde se vede încă o dată, dacă mai era nevoie, că nimeni nu e profet pe “moșia” lui; pe de altă parte însă este și excepția care întărește regula.

p.s. la p.s.: întregul proiect a fost stropit cu resveratrol de Ceptura, soiul Fetească Neagră, care s-a pliat de minune pe rotunjimile comestibile pritocite de echipa noastră de amatori.

notă importantă! pentru a înțelege semnificația acestui post aparent nelalocul lui în contextul acestui blog, va trebui, mă tem, să citiți o serie de articole din urmă.


Leave a comment

Your email address will not be published.

9 thoughts on “teoria e bună

  • Teodora

    Sigur că să dezvălui vreo reţetă ar fi fost nelalocul său în contextul acestui blog, mă tem… dar tot am sperat că-ntr-un P.P.S. la P.S. descopăr că ne spui ce şi cum (ca să fiu sinceră-sinceră, cel mai mult am sperat la snack-ul à la Chine, pentru că-mi place nespus de mult susanul – pe urmă mi-am dat seama că asta era ultima reţetă la care puteam să mă aştept să fie devoalată, întrucât, pregătită fiind de Şoni, face probabil parte dintre secretele casei).

    Treaba cu resveratrolul am luat-o şi eu în serios şi mi-am făcut provizii. 🙂

    Aşadar, revenind la povestea ta de mai sus, experiment reuşit, nu?

    • doctorul

      @Teodora: de fapt am în vedere să introduc o secțiune pentru rețete, poate încep chiar cu cele două, plus snack-ul lui Şoni, care nu are nimic împotrivă să le devoalăm, aşa că … stai pe-aproape; un experiment plăcut reuşit, care se va repeta în acelaşi format în alte zile de duminică; cei interesați sînt invitați să ia parte; rămînem în legătură, cele bune.

  • Zazuza

    doctore, n-am decat un regret: ca n-am fost si eu acolo :D. in rest, sa va fie de bine, si sper sa fiu si eu odata parte a unei astfel de minunate intamplari.

    • doctorul

      @VirtualKid: dacă ați “repetat cumpărarea” (cum îi zice manualul de marketing) înseamnă că v-a plăcut; nu că aş fi avut vreo îndoială asupra acestui lucru, mai ales după ziua de ieri; cînd mai treceți pe aici, mai dăm o tură împreună; cele bune.