Se întîmplă la Piatra-Neamț, în România (şi, după cum pretind unii, în chiar Uniunea Europeană).

Un om este bolnav de cancer în fază terminală. Soția lui dă în ziarul local un anunț pentru ajutor. Dar nu pentru a-şi duce soțul la tratament, e prea tîrziu pentru asta.

Tot ce-şi mai doreşte este să-l poată îngropa cum se cuvine, căci pînă şi cumpărarea unui sicriu este peste puterile ei. În toată această dramă copiii – nu puțini – rămîn undeva în fundal, flămînzi, speriați, înfrigurați.

Oswaldo Guayasamin - Bocet no. 2 (sursa: www.pintura.aut.org)

Uneori, mai rău decît cancerul nu e moartea. Ci, după cum vedem din încercarea prin care trec aceşti semeni ai noştri, perspectiva de a nu avea parte de o înmormîntare decentă.

Se întîmplă la Piatra-Neamț, în România. Anul e 2010. Uitați de Uniunea Europeană.

(întîmplare din realitatea paralelă a unei Românii atît de profunde încît pare înglodată de-a dreptul în Evul Mediu; relatarea acestei incursiuni înapoi în timp este preluată de pe Antena 3 online)