Ionuț Popescu, biolog (foto: www.popescuraduionut.wordpress.com)
“Dar nu ca să le studiez, ci ca să mă însănătoşesc”.
Cam aşa ar putea suna un anunț sumar la mica publicitate, dacă Ionuț s-ar hotărî să dea unul.
Cine este Ionuț? Un tînăr biolog de 27 de ani, pasionat de cercetare în – ironia soartei (şi mă explic imediat) – oncologie şi imunologie.
De ce? “(…) pentru că toată viața am simțit ca într-o zi voi aduce o mică contribuție în bine omenirii, voi ajuta cu ceva la alinarea suferinței sau a însănătoşirii celor bolnavi … lucru la care încă mai visez …”, după cum ne spune chiar el pe blogul lui.
Deocamdată însă, pînă la a ajuta pe alții, Ionuț experimentează pe propriul său corp ceea ce ar fi trebuit să rămînă doar o activitate desfăşurată în ambientul impersonal al unui laborator, cu el aflat în siguranță în spatele unui microscop. Căci ironia soartei (cea de care vă pomeneam mai sus) face ca el să fie diagnosticat cu un limfom Hodgkin (o boală oncologică) în urma căreia sistemul său imunitar e pus la grea încercare.
Un prieten i-a făcut un blog, alți prieteni au început să lanseze semnale de ajutor. Eu am preluat un asemenea mesaj de pe blogul lui Cabral. Îl dau la rîndul meu mai departe tuturor celor care trec pe aici şi vor să ajute.
Pentru ca Ionuț să ajungă, la rîndul lui, să ajute alți bolnavi.
Ce înseamnă totuși premoniția…
@silavaracald: acum că ai adus vorba: el nu a reușit să se angajeze ca biolog după terminarea facultății, a fost nevoit să se “recalifice” ca IT-st; să fie oare boala o expresie a frustrării lui? ar fi o ipoteză care, dacă s-ar dovedi adevărată, i-ar putea oferi o alternativă de vindecare (și) apelînd la ajutorul unui psihoterapeut; ce zici de asta?
Buna,
Iti multumesc pentru gestul tau 🙂
Multa sanatate! Doamne ajuta!
Laura
@Laly: cu mult drag, sper să îl ajute, are multă nevoie; sănătate, să auzim de bine.
@doctorul – oare cati dintre noi nu avem frustrarea asta in momentul in care terminam o facultate si vedem ca nu avem ce s afacem cu ea?sa ne imbolnavim oare toti din cauza asta?si oare tu chiar crezi ca o boala ca a lui se poate vindeca cu psihoterapeut?:) ar fi o varianta ideala, numai ca oricum stiindu-l destul de putin pe John, si vazand post-urile lui, eu nu cred ca duce chiar lipsa de optimism si forte. Cread ca astea sunt singurele care iti dau putere in momente ca astea. E o incercare pentru el si cred ca dupa ce se va vindeca, va ajunge un bilolog renumit:)
@Adriana: dacă ne gîndim la faptul că nu se prea cunosc cauzele care determină boala lui, ipoteza unei implicări psihice nu mai pare chiar atît de extravagantă; iar de aici pînă la a căuta un remediu (şi) în această zonă pare că nu mai e decît un pas, în opinia mea; numai gînduri bune pentru John, cele bune şi ție.