Posts tagged ‘celulă’

noiembrie 15th, 2011

cancerul a fost răpus la Craiova

by doctorul

Zilele trecute media mioritică a fost inundată de (încă) o știre din ciclul “noi sîntem români”.

“El e românul care a găsit un leac împotriva cancerului” titra – prin condeiul unei prea june, probabil – ditamai ziarul “Adevărul”. “Hait!”, mi-am zis, în timp ce știrea se revărsa înspre noi din toate canalele și ungherele de informare, punînd în alertă maximă cetățeni altfel extrem de pașnici. Unul dintre ei mi-a trimis chiar un link către un reportaj TVR care anunța deasemenea megaștirea, laolaltă cu întrebarea seacă: “ce părere ai?”.

Reportajul tv conținea și o scurtă declarație a celui “responsabil” de întreaga tevatură, un distins profesor din Craiova pe nume Romulus Scorei. Biochimist de formație, profesorul Scorei a precizat că a pus la punct un compus – fructoboratul de calciu – care a demonstrat anumite capacități antitumorale. Noutatea – remarcabilă dealtfel – este dată de faptul că profesorul reușit să anihileze toxicitatea borului prin legarea acestuia de fructoză, o moleculă organică naturală ce constituie și vehicolul prin care acesta intră în celula tumorală (căci, după cum știm, cancerul iubește zahărul).

Romulus Scorei (foto: www.adevarul.ro)

Însă, a mai adăugat el, compusul cu șanse de a deveni medicament este eficient (doar, sau cu deosebire) în tumori ce au o componentă hormonală, cum ar fi cancerul de sîn și cancerul de prostată. În plus, mai sînt necesare încă studii care să arate dacă efectele de laborator pot fi transpuse în rezultate clinice. Cu alte cuvinte, mai avem de așteptat (vreo 2-3 ani) pînă vom afla dacă substanța respectivă va demonstra acest efect antitumoral și în cazul oamenilor.

Lucrurile sînt așadar – precum în celebrul banc sovietic cu Ivan și cu Volga neagră devenită bicicletă albă care nu i s-a dat, ci i s-a luat – un pic mai nuanțate. Rămîne însă promisiunea și speranța că munca de o viață a unui om va aduce, poate, un nou medicament pentru cancer, deopotrivă mai eficient și mai sigur.

Mai ales că vine și de la Craiova.

3 persoane apreciază
septembrie 14th, 2011

ilustrată cu brînduşa de toamnă

by doctorul

Brînduşa de toamnă (sursa: www.wikipedia.org)

Cercetătorii englezi nu se lasă.
Există o plantă, zic ei, ce are potențialul de a revoluționa tratamentul cancerului.
Colchicum autumnale sau, în româneasca neaoşă, brînduşa de toamnă.
Ei bine, delicata brînduşă contine o substanță – colchicina – extrem de toxică pentru celulele vii. Tumorale sau nu. Lucrul acesta se ştia de multă vreme. Ce nu se ştia însă (sau nu se putea face, cel puțin nu pînă acum) era cum să se direcționeze puternicul ei efect citotoxic doar către celulele maligne, cu protejarea celor sănătoase.

Acum însă – spun englezii noştri – se poate. Cu molecula de colchicină modificată în aşa fel încît ea să se activeze doar în interiorul celulelor tumorale (deocamdată doar tumorile solide, singurele care produc o enzimă ce poate activa colchicina).
Experimentele pe şoareci au decurs bine, însă pînă la oameni mai e drum lung.
Dar şi toamna e abia la început.

7 persoane apreciază
septembrie 8th, 2011

cooperativa munca în zadar

by doctorul

Direct la țintă (sursa: www.howstuffworks.com)

Sînt vehement, dar mă explic.

Nu sînt oncolog de specialitate, dar am lucrat un număr bun de ani în domeniu.

Am venit drept urmare în contact cu toată gama de abordări terapeutice în ceea ce priveşte cancerul, iar cu deosebire îmi este familiară opțiunea medicamentoasă.

Pot de aceea spune că am o destul de bună cunoaştere a principalelor clase de medicamente folosite la tratarea cancerului, precum şi a metodelor şi principiilor de “livrare” a acestora către celula malignă.

Principala problemă a citostaticelor (care reprezintă cea mai importantă categorie de medicamente anticancer) este aceea că ele – după cum le spune şi numele – omoară celulele vii. Implicit deci pe cele sănătoase (de aceea şi serioasele efecte adverse pe care le are un medicament de acest tip).

Din acest motiv producătorii de medicamente au căutat dintotdeauna soluții pentru a mări la maximum efectul acestora pe tumora malignă, cu protejarea concomitentă a țesuturilor şi organelor sănătoase.

Au fost propuse, testate şi încercate de-a lungul timpului tot felul de “vehicule” care să transporte molecula de medicament direct la țintă, în interiorul tumorii sau chiar al celulei maligne (am promovat chiar şi eu la un moment dat un astfel de medicament). Ei bine, se dovedeşte că teoria e una, iar în practică lucrurile iau de regulă o cu totul altă întorsătură.

De aceea scepticismul meu cînd aud de vreo nouă descoperire revoluționară, de aceea reținerea mea în a mă bucura de “progresele” făcute.

După mine, cheia e în altă parte.

 

3 persoane apreciază
septembrie 7th, 2011

virusuri, bacterii, goange

by doctorul

Apropo de ce spuneam ieri, ca să nu credeți că vorbesc în dodii: nu mai puțin de trei anunțuri – în decurs de circa o lună de zile – privind terapii revoluționare şi deosebit de promițătoare în lupta împotriva cancerului.

Cel dintîi a ieşit la scenă deschisă virusul herpetic care, “antrenat” de, normal, cercetătorii englezi a reuşit – deocamdată într-un studiu restrîns efectuat pe doar 17 pacienți – să le țină acestora cancerul în frîu.

Microscopice (sursa: www.humifulvaterx.com)

A urmat aproape imediat un virus ceva mai obcur, dar devenit faimos pentru faptul că pe baza lui a fost dezvoltat vaccinul împotriva variolei. Tot un studiu mic (23  de pacienți), metodă similară celei dintîi, doar cercetătorii diferă, de astă dată ei fiind canadieni.

Iar cu doar cîteva zile în urmă ce să vezi: hop şi o bacterieClostridium sporogenes pe numele ei, care în viața de zi cu zi e capabilă să producă temuta infecție cunoscută sub numele de gangrenă. De astă dată însă, atent manipulată genetic de cercetătorii englezi dimpreună cu cei … ? – nu, n-ați ghicit, era vorba despre cercetătorii olandezi – poate creşte în şi distruge celulele maligne tocmai pentru că în interiorul tumorilor nu prea există oxigen (ceea ce lor le place teribil!).

Cum spuneam şi ieri, tot respectul pentru cercetare.

2 persoane apreciază
septembrie 6th, 2011

pixul american şi creionul rusesc

by doctorul

Printre stele (sursa: www.planethopia.info)

Am citit la un moment dat o istorioară – nu ştiu cît de adevărată – cu foarte mult tîlc.

Se făcea că, în cursa pentru cucerirea spațiului comic, americanii au simțit la un moment nevoia – probabil pentru a-şi putea imortaliza la cald gîndurile apărute printre stele – unui pix-minune care să scrie în orice condiții: de sus în jos dar şi viceversa, în condiții de gravitație normală dar şi în situații de imponderabilitate, care să nu înghețe la frig dar nici să nu curgă la cald, mă rog, ați prins ideea.

Zis şi făcut. S–au pus ei pe lucru, au cercetat ce au cercetat, au experimentat ce era de experimentat, iar la sfîrşit au venit cu pixul mult dorit. A, şi cu o notă de plată de vreo zece milioane de dolari.

Estimp, ce au făcut ruşii? Foarte simplu, au folosit un creion.

Mi-amintesc cu un zîmbet această poveste de fiecare dată cînd mai dau peste cîte un articol care proslăveşte vreo nouă terapie, neapărat revoluționară, pentru tratarea cancerului. Zilele astea este vorba despre o bacterie modificată genetic care ar urma să se reproducă doar în celulele maligne (şi pe care apoi să le distrugă selectiv).

Mai zilele trecute era anunțată o altă metodă – binențeles că tot revoluționară – ce folosea un virus care etc. etc. etc….

Nu am nimic cu ştiința, ba chiar am tot respectul pentru cercetătorii care îşi dedică viața unei idei, cu riscul ca aceasta să se dovedească în final eronată.

Însă eu cred din ce în ce mai tare că ne aflăm de mult pe un drum greşit.

Cel puțin în privința cancerului.

 

 

1 persoană apreciază
decembrie 15th, 2010

celule în afara legii

by doctorul

Precum nici o comunitate omenească nu poate funcționa fără de lege, tot aşa nici corpul omenesc nu poate trăi în afara ei.

Dar dacă am duce mai departe această comparație şi am privi organismul nostru ca pe o comunitate formată din diferite celule, cum ar arăta cancerul? Ca să vă răspund voi trage iar cu ochiul la ce a scris despre asta David.

Carevasăzică, din această perspectivă celulele – grupate în țesuturi care alcătuiesc organe, care la rîndul lor formează un corp (al, nostru să zicem) – ar fi precum oamenii grupați în comunități ce alcătuiesc sate şi oraşe, care la rîndul lor formează o țară. Iar cancerul ar fi precum o bandă înarmată de răufăcători care o cutreieră în lung şi în lat, tăind şi spînzurînd fără nici o lege. Aceşti răufăcători sînt oameni care au trăit pînă de curînd printre noi ca buni vecini, oameni cu care ne-am salutat pe uliță sau pe scara blocului. Dar care, din diverse motive, au decis la un moment dat să nu mai asculte de nimeni şi de nimic.

Iar pentru că au o încărcătură genetică (citeşte set de reguli după care se conduc) anormală, “activitatea” lor scapă mecanismelor de control care reglementează conviețuirea în societate. De exemplu, aceste celule refuză să mai moară (închipuiți-vă o societate în care criminalii ar deveni nemuritori!).

Mai apoi acestea încep să se înmulțească fără măsură, fără a ține cont de semnalele de alarmă trimise de comunitățile (țesuturile) din jur. Ce e încă şi mai rău, ele otrăvesc totul în jur cu substanțe nocive secretate în cantități din ce în ce mai mari, provocînd o inflamație (dezordine) care promovează şi mai mult dezvoltarea canceroasă.

În sfîrşit - şi ca să pună capac – această armată invadatoare se întoarce chiar împotriva corpului din care s-a format şi începe să mărşăluiască în căutare de provizii (oxigen şi substanțe nutritive), jefuind şi pustiind totul în cale într-un haos generalizat (citeşte metastazat).

Parcul Yellowstone (foto: http://www.xinhuanet.com)

În tot acest scenariu apocaliptic există însă şi vreo veste bună? Ei bine, vestea bună e că există o veste bună. Anume că sînt împrejurări care pot face ca cele descrise mai sus să rămînă la stadiul de simplu vis urît. Iar aici îi dau cuvîntul lui David, cu punct şi virgulă:

1) cînd sistemul imunitar se mobilizează împotriva lor;

2) cînd corpul refuză să creeze acea inflamație fără de care ele nu se pot nici dezvolta, nici invada noi teritorii;

3) cînd vasele de sînge refuză să (se) reproducă şi să furnizeze proviziile de care au nevoie pentru a se dezvolta.

Vestea bună deci e că se poate. Cum, o să vedem în continuare.

fii primul care votează
decembrie 1st, 2010

o zi aparte

by doctorul

O zi națională care a ajuns din păcate să semnifice prea puțin pentru un neam încăput pe mîinile unei conduceri – în cel mai bun caz – haotice.

Dar  şi – pentru noi cei puțini care ne întîlnim pe acest blog – ziua în care marcăm prima jumătate de an de activitate.

O zi în care nu pot să nu mă gîndesc la poporul meu ca la un bolnav tot mai slăbit din cauza unui cancer tot mai agresiv.

Mi-e destul de clar că nu am ce să fac pentru a schimba, sau măcar pentru a îndrepta, situația în care a ajuns marele pacient colectiv în care sînt şi eu o părticică. Nu pentru că nu aş şti, nu aş vrea sau nu aş putea. Ci pentru că simt că vocea mea, precum a multor altora, nu mai contează. Cineva acolo sus, în zona unde ar trebui să se afle creierul, a decis să mă ignore.

Degeaba? (foto: www.billysrentals.com)

Cam la fel se întîmplă şi în cazul nostru, al oamenilor. Ajungem să ne îmbolnăvim, uneori de moarte, pentru că nu ştim sau nu sîntem dispuşi să ascultăm semnalele pe care corpul nostru ni le transmite prin fiecare celulă a sa, cu multă vreme înainte de a renunța la luptă. O facem doar atunci cînd e prea tîrziu, atunci cînd treziți la realitate, sîntem brusc în stare să facem orice ca (ne) să fie bine. Numai că (ne) e mult mai greu odată răul instalat.

Cam atît pentru această zi aparte.

fii primul care votează
noiembrie 14th, 2010

“tînăr biolog, caut celule”

by doctorul

Ionuț Popescu, biolog (foto: www.popescuraduionut.wordpress.com)

“Dar nu ca să le studiez, ci ca să mă însănătoşesc”.

Cam aşa ar putea suna un anunț sumar la mica publicitate, dacă Ionuț s-ar hotărî să dea unul.

Cine este Ionuț? Un tînăr biolog de 27 de ani, pasionat de cercetare în – ironia soartei (şi mă explic imediat) – oncologie şi imunologie.

De ce? “(…) pentru că toată viața am simțit ca într-o zi voi aduce o mică contribuție în bine omenirii, voi ajuta cu ceva la alinarea suferinței sau a însănătoşirii celor bolnavi … lucru la care încă mai visez …”, după cum ne spune chiar el pe blogul lui.

Deocamdată însă, pînă la a ajuta pe alții, Ionuț experimentează pe propriul său corp ceea ce ar fi trebuit să rămînă doar o activitate desfăşurată în ambientul impersonal al unui laborator, cu el aflat în siguranță în spatele unui microscop. Căci ironia soartei (cea de care vă pomeneam mai sus) face ca el să fie diagnosticat cu un limfom Hodgkin (o boală oncologică) în urma căreia sistemul său imunitar e pus la grea încercare.

Un prieten i-a făcut un blog, alți prieteni au început să lanseze semnale de ajutor. Eu am preluat un asemenea mesaj de pe blogul lui Cabral. Îl dau la rîndul meu mai departe tuturor celor care trec pe aici şi vor să ajute.

Pentru ca Ionuț să ajungă, la rîndul lui, să ajute alți bolnavi.

1 persoană apreciază
octombrie 2nd, 2010

despre calciu şi coincidențe

by doctorul

Zeița şerpilor - artă minoică (foto: www.wikipedia.org)

Atunci cînd vorbim despre calciu ne gîndim de obicei la oase, dinți sau … lapte. Dacă în discuție însă apare şi cuvîntul “sîn”, rămînem în mod tradițional blocați. Desigur, pe varianta lapte.

Mai nou însă cercetătorii australieni (ei bine da, încă o pată pe blazonul omniprezenților cercetători englezi) ne mai oferă o variantă. Varianta propusă de ei este nici mai mult nici mai puțin decît “cancer”. Începînd de azi, 2 octombrie, cînd au anunțat (şi desigur publicat) descoperirea faptului că o anume proteină responsabilă cu transportul calciului într-o zonă specifică din celulă se regăseşte în cantități mai mari în multe cancere de sîn.

Ceea ce poate duce la concluzia absolut logică potrivit căreia o cantitate mai mică din această proteină ar conduce la o incidență mai mică a respectivei forme de cancer. Ipoteză care a şi fost deja verificată în practică de către respectiva echipa de cercetare, care a reuşit să oprească proliferarea tumorală prin inhibarea proteinei în cauză.

Iată aşadar că numitul calciu îşi extinde aria de influență în viața şi în sănătatea noastră. Iar faptul că vestea e anunțată chiar la începutul lunii dedicate cancerului de sîn nu poate fi decît o coincidență (fie ea şi calculată) fericită. În plus luna e lungă, cercetătorii mulți, iar coincidențele faste sînt întotdeauna binevenite.

Nu putem decît să sperăm că vor fi şi altele asemenea.

fii primul care votează
iulie 31st, 2010

mamă care faci gogoşi

by doctorul

Gogoşi la tigaie (www.wikipedia.org)

Spuneam nu mai departe de ieri că voi reveni la dulcele subiect. Iar o promisiune trebuie ținută, aşa încît iacătă-mă degrabă înapoi, nu cumva să las tema (adică gogoaşa) să se răcească.

Vă spuneam despre o surpriză, însă de data asta una neplăcută. Care este legată de modul de preparare a gogoşilor, mai exact de etapa de prăjire în ulei. Nu vă grăbiți încă să scoateți în afara legii gogoşile de la mama sau de la bunica sau orice alte gogoşi făcute în casă, căci nu despre ele e vorba.

Gogoşile la care mă refer aici şi acum sînt cele pe care le cumpărăm de pe stradă. Prin ochiul acela de geam în spatele căruia se află un cazan plin cu ulei încins unde se perpelesc rînduri-rînduri de gogoşi, cît e ziulica de lungă. Eventual şi ziua următoare, ca să se sature lumea de gogoşi.

Gogoşi la bandă (www.wikipedia.org)

Ei bine, aici apare şi problema noastră. Pentru că folosirea repetată a aceluiaşi ulei – ceea ce nu se întîmplă în cazul procesului artizanal desfăşurat în bucătăria de acasă – are drept rezultat formarea unor compuşi numiți radicali liberi. Aceşti compuşi sînt extrem de instabili, iar o dată ingerați pot perturba extrem de serios activitatea celulelor din corpul nostru. Pînă la punctul în care acestea se pot transforma malign. Iar de aici încolo drumul către cancer e doar o chestiune de şansă şi de timp.

Spun chestiune de şansă pentru că nu e obligatoriu ca o celulă transformată malign să evolueze spre cancer. Un organism sănătos, cu un sistem imun competent, poate de regulă să distrugă aceste celule imediat ce se formează. Adică înainte să devină atît de numeroase încît să se poată numi cancer.

Dar e cineva dispus să-şi forțeze la nesfîrşit norocul?

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.