Nichita Stănescu
Acestea se pare că au fost ultimele cuvinte ale lui Nichita, din noaptea de 13 decembrie 1983. Laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, poetul a avut cinci iubite: Magdalena Petrescu, Doina Ciurea, Gabriela Melinescu, Todoriţa Tărâţă şi, poate pe primul loc, limba română pe care o considera „Dumnezeiesc de frumoasă”. Cu majusculă.
O limbă pe care a ales să o folosească doar în poezie, nu şi în exprimarea durerilor îngrozitoare cauzate de cancerul care-l măcina. A ales să sufere în tăcere, în necuvinte. Pentru că nu a vrut să-i facă şi pe cei din jurul lui să sufere. Poate şi pentru că nu a vrut să mânjească limba obligând-o să vorbească despre boala lui. Sau să atragă atenţia asupra vieţii personale, când, aşa cum spunea chiar el, singura biografie a unui poet este opera lui.
Când a împlinit 50 de ani, pe 31 martie, i s-a organizat o sărbătoare naţională. Aceea avea să fie ultima lui zi de naştere. Nu ştim dacă moartea a venit printr-un tunel portocaliu, aşa cum i se revelase cu câţiva ani înainte, tot de ziua lui. Dar a venit prea repede, prea mişeleşte, în ciuda încercării lui de a ne pregăti prin unul din superbele Haiku-uri:
dacă cumva vine moartea,
voi, ai mei, dragilor, voi
să fiţi şi după aceasta.
Respirăm, Nichita, respirăm, morţi-vii, iar tu trăieşti mort, la cei 77 de ani ai tăi.
(prea-frumoasa scriere din fața privirilor dumneavoastră – vorba Poetului – îi aparține Dariei B., căreia îi sînt (şi, sper, sîntem) recunoscător(i) pentru acest memento; drept pentru care i-am acordat astăzi statutul de invitat special al acestui blog)
Foarte frumoasă evocarea, un bun remediu împotriva uitării. Felicitări Dariei B. şi mulţumiri gazdei.
Cât despre Nichita, unul dintre poeţii la care ţin foarte mult, ne-a lăsat poezii minunate, emoţionante, şi ne-a recitat extraordinar propriile-i versuri (cred că ascultându-l l-am descoperit de fapt cu adevărat).
Cancerul a mai bifat o victorie tragică. 🙁
@Teodora: de acord cu tine, Daria B. se pare că are acces acolo; despre Nichita numai de bine, cancerul şi-a luat doar o mică porție de glorie pe lîngă el; atîta tot.
Pot să zic şi eu ceva? Mulţumesc la rândul meu pentru cuvintele prea-frumoase şi pentru invitaţia pe blog, iar pe voi, cei care aţi apucat să-l ascultaţi pe viu, vă invidiez…
‘Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte…. ‘
@Mark: nu mai am nimic de adăugat …
Se pare ca a trait numai din “respirari”, pana in chiar ultima clipa a vietii.
@VirtualKid: şi, pe alocuri, înghițituri, ca să fim corecți.