Celebrii şi ubicuitarii cercetători englezi s-au prins probabil că lumea începe să se confrunte cu o inflație de studii care li se datorează, cu riscul major ca descoperirile lor să nu mai intereseze pe nimeni. Aşa că au început să recurgă la diverse stratageme, cum ar fi în acest caz asocierea cu cercetătorii scoțieni şi cu cei japonezi (parcă începe să devină un pic mai credibil, nu-i aşa?). Iar împreună au venit cu următorul anunț bazat pe solide argumente ştiințifice: o doză zilnică de aspirină poate reduce cu 20% ratele de deces printr-o serie întreagă de forme de cancer.
Acum, noi ştim de mult că aspirina are multe şi felurite întrebuințări, putînd fi folosită inclusiv ca anticoncepțional (cu singura condiție – după cum ne învață Radio Erevan – ca aceasta să fie strîns ținută între genunchi). Că doar nu degeaba, în ciuda faptului că a trecut de mult de venerabila vîrstă de 100 de ani, continuă să fie căutată pe tot globul pămîntesc la fel ca în tinerețe, ba parcă mai abitir.
Dar să ne întoarcem la cifrele atotputernice: se pare că o doză zilnică de 75 de mg de aspirină (un sfert din doza recomandată pentru combaterea durerii) reduce cu o treime numărul de decese prin cancer de colon. Cu o condiție (iar asta nu mai e de la Radio Erevan): aspirina trebuie administrată zilnic timp de minimum 5 ani. Rezultatele sînt fără doar şi poate importante căci, oricît ar fi de corciți cercetătorii care încearcă să ni le vîndă, ele au fost deja publicate în prestigioasa revistă medicală Lancet. Al cărei staf editorial sînt sigur că nu ascultă Radio Erevan.
Continuăm aşadar să răscolim – de acum cu speranță şi cu încredere deplină – prin datele publicate: 54% reducere a deceselor prin cancer cu origine gastrointestinală (esofag, stomac, colon, pancreas şi ficat) după 5 ani de cură preventivă cu aspirină; iar după 20 de ani o reducere cu 10% pentru cancer de prostată, 30% pentru cancer de plămîni, 40% pentru cancer de colon şi 60% pentru cancer de esofag. Oricum ne-am uita la ele, sînt cifre impresionante, nu-i aşa? Cu mențiunea că e nevoie de circa 5 ani pentru a obține un beneficiu în cancerul de esofag, cancerul de pancreas, tumorile cerebrale şi cancerul de plămîni; 10 ani pentru cancerul de stomac şi cancerul de colon şi în jur de 15 ani pentru cancerul de prostată.
Ca urmare a datelor care arată efectul prelungit al aspirinei în prevenția cancerului, profesorul Peter Rothwell (conducătorul acestui studiu) crede că persoanele care încep să ia aspirină în jurul vîrstei de 40-50 de ani – înainte ca riscul de cancer să crească semnificativ – sînt cele care vor beneficia cel mai mult. Mai ales că – spune tot el – dat fiind prețul relativ redus al aspirinei, e o metodă cost-eficientă şi practic accesibilă oricui (şi, aş adăuga eu, nici companiile farmaceutice nu pot fi suspectate că ar avea vreun interes).
Nu comentez recomandarea respectivului profesor, pentru că ea vine aproape firesc în urma rezultatelor mai mult decît evidente obținute în urma acestui studiu. Iar în fond principalul efect al aspirinei este îndreptat împotriva procesului inflamator, unul dintre principalii vinovați de apariția cancerului (aşa cum vom afla în curînd de la David).
Voi spune totuşi că aspirina este, înainte de toate, un compus chimic ce are – pe lîngă beneficiile mai mult sau mai puțin importante – şi numeroase efecte adverse. Iar prin comparație, adoptarea unui model de alimentație mai sănătos ne poate aduce rezultate cel puțin la fel de bune cu riscuri mult mai mici. Lucru pe care îl ştim cu toții în sinea noastră, chiar dacă nu e susținut de studiile cercetătorilor englezi.
(informațiile despre studiul în cauză de mai sus sînt preluate de pe site-ul Universității din Oxford, iar restul de la Radio Erevan)
Am şi eu o nedumerire. Cum se împacă aspirina ca tratament la cancerul de stomac cu aspirina care poate cauza ulcer (din câte ştiu eu?), dacă e luată timp îndelungat?
Pingback: mereu surprinzătoarea aspirină | tot ce (nu) ai vrut să știi …