Eu şi cu mine (foto: www.kaleidoscope.cultural-china.com)

“Cancerul zace în fiecare dintre noi, inactiv, dormitând în stare latentă. Ca toate organismele vii, corpul nostru produce tot timpul celule cu deficiențe. Aşa se formează tumorile. În acelaşi timp, însă, corpul nostru este echipat şi cu un mare număr de mecanisme care detectează celulele de acest tip şi, într-un fel, le ține în frâu. În Occident, o persoană din patru va muri de cancer, dar trei din patru vor reuşi să scape. Mecanismele lor de apărare vor rezista atacului şi moartea respectivelor persoane se va produce din alte cauze.”

Să ne întoarcem puțin la povestea superşoarecelui şi a neamului său rezistent la cancer. După ce a fost la un moment dat plecat din laborator pentru cîteva luni, profesorul Zheng Cui – autorul experimentului – a avut la întoarcere neplăcuta surpriză ca, după obişnuita injectare cu celule canceroase, toți şoarecii lui – chipurile super-rezistenți – să dezvolte cancer. După inițiala dezamăgire (era prea frumos ca să fie şi adevărat!), a decis totuşi după cîteva zile să se întoarcă în laborator pentru a le urmări evoluția. Cu mare surprindere a constatat că toți şoarecii erau cît se poate de vii, sănătoşi şi bine-mersi, iar toate ascitele lor canceroase dispăruseră.

Care era explicația? Una extrem de simplă: ca orice ființă vie, şoarecii îmbătrînesc şi ei. Fenomen în urma căruia şi capacitatea lor de apărare în fața bolii se diminuează. Însă, după cum ne-a arătat întîmplarea de mai sus, nu dispare complet. Chiar dacă se mobilizează mai greu, sistemul imunitar al unui organism mai în vîrstă poate reversa cu succes chiar şi un cancer constituit.

Acesta a fost dealtfel primul model experimental reproductibil care să ateste fenomenul de regresie spontană a cancerului. Care poate explica fără dubii numeroasele cazuri de vindecare spontană menționate în literatura medicală.

Iar substratul acestui mecanism? Ei bine, acesta poate fi observat la microscop şi este reprezentat de activitatea unui set aparte de celule albe numite “celule natural ucigaşe” (în limba engleză: natural killer (NK) cells). Aceste celule patrulează non-stop prin corpul nostru şi identifică eventualii agresori (bacterii, virusuri sau celule canceroase), pe care îi izolează şi îi distrug imediat.

Oricît ar părea de incredibil sau de înspăimîntător, corpul nostru este adevărat un cîmp de luptă. Pe care armate întregi de celule care ne vor răul (bacterii, virusuri sau celule maligne) se confruntă în permanență cu alte armate de celule – de astă dată bune – care încearcă prin toate mijloacele să ne apere.

În fiecare dintre noi se dă încontinuu o luptă. Iar fiecare bătălie cîştigată înseamnă viață.

(citatul este reprodus din cartea “Anticancer – Învinge prin mijloace naturale” a lui David Servan-Schreiber)