Nea Fane (foto: www.lautari.ro)

Îmi amintesc cum, abia trecuți de vîrsta majoratului, ne căutam – foştii liceeni deveniți studenți boboci sau doar aspiranți – rostul prin lume.

O colegă din fosta “gaşcă” se învîrtise de un A.S.E. prin Bucureşti. Iar atunci cînd ne întîlneam (din ce în ce mai rar cu fiecare an care trecea) avea mai mereu prin tolbă cîte o poveste cu care să ne aprindă imaginația.

La o astfel de şuetă ne-a spus cum se mai duce ea din cînd în cînd la un bar de prin Piața Romană. În acele vremuri (în care barurile erau chiar mai rare decît sînt azi librăriile) doar ideea de a merge într-un bar era în sine o excentricitate, astfel încît – îmi amintesc şi acum – un firicel subțire de invidie mi s-a împielițat instantaneu pe sub tricou. Dar nu a fost doar asta.

Amica mea ne-a devoalat mai apoi cu nonşalanță că în acel bar vin “mai ales studenți de la A.S.E.”. Imaginea unui loc în care rigoarea academică de peste zi se combina cu boemia vieții de noapte într-un amestec perfect miscibil a adus brusc firicelul abia răsărit pe sub tricou la stadiul de ditamai vîna. Însă istorisirea nu se încheia aici.

“Studenții vin acolo ca să bea un păhărel împreună cu nea Fane” a încheiat candid cea mai cosmopolită fostă membră a frăției. “Care Nea Fane?” a întrebat timid cineva din audiență. “Cum care? Ştefan Iordache!” a răspuns firesc povestitoarea. Moment în care vîna s-a transformat în odgon, iar tricoul nu a mai stat nicicum pe fizic.

Sînt ani de-atunci. Cu amica mă mai văd cam o dată la un cincinal, iar nea Fane nu mai trece de o bună vreme pe la barul din Romană pentru o băută cu băieții.

Ştefan Iordache însă e încă viu printre noi. Iar astăzi e ziua lui.

La mulți ani, nea Fane!

(Ştefan Iordache-omul a murit, înainte de vreme, la 14 septembrie 2008, în urma unei leucemii)