un comentariu aparte 5


Din cînd în cînd Daniel mai împarte cu noi gînduri. Unele dintre ele chiar nu merită să rămînă doar un comentariu stingher prin vreun subsol uitat de articol. Aşadar, de la Daniel citire:

“Scrii foarte frumos, Arcadia, merge la inimă.

Povestea tatălui tău e dătătoare de speranțe şi un exemplu pentru mulți oameni loviți de soartă. Eu cred din răsputeri că atunci când decizi să-ți iei soarta în mâini şi să-ți asumi o deplină responsabilitate pentru viața ta şi pentru tot ce ți se întâmplă, miracolele sunt posibile, probabile, ba chiar cu mari şanse de a se întâmpla. E drept că trebuie voință şi forță morală; în general le găsim când suntem cu spatele la zid, fără alte alegeri decât a lupta sau a muri. Mai rar mobilizăm resursele astea de manieră preventivă. Aşa suntem cu toții.

Cunosc şi eu personal o doamnă (45 ani), care s-a pricopsit de un cancer uterin, de care urma să se opereze – şi care nu a mai făcut-o, în urma unei “terapii” puternice : o discuție de o zi şi o noapte cu tatăl ei, cu care fusese în relații conflictuale de la adolescență şi cu care avea o relație de dragoste şi ură, îmbârligată cu multe noduri de neiertare. Discuția lor de 24 de ore, plină de reproşuri, certuri, aproape şi bătăi, sfârşită cu plânsete, îmbrățişări, împăcare şi iertări reciproce A VINDECAT-O ! Examenul medical ulterior, dinaintea operației deja programate a arătat dispariția tumorii !! Medicii (belgieni) se frecau la ochi … închistați în sistemul lor de gândire reducționist, generat de şcolile de medicină convenționale.

Inima dintre ape (foto: www.obviousmag.org)

Pe de altă parte, nepătrunse sunt căile Domnului, ale bolii, ale cancerului în particular, ale mecanismelor vindecării. Există persoane evoluate, pătrunse de spiritualitate, iluminate, cărora li se întâmplă, totuşi, să secrete un cancer sau să-i cadă pradă. Un exemplu (de la Thierry Janssen citire) este romanciera franceză Christiane Singer. Mulți din cei care cred (ca şi mine, cumva) că o persoană care şi-a conştientizat şi “rezolvat” inhibițiile, refulările, conflictele emoționale/ psihologice/ spirituale are un sistem imunitar care o protejează de asemenea boli grave nu înțeleg cum de e posibil totuşi ca boala să lovească. Cum se poate ca o persoană ce a dezvoltat atâta luciditate în raport cu ea însăşi să se îmbolnăvească şi să moară de cancer ?

Umilitatea în fața celor de neînțeles, care sfidează postulatele şi sistemul nostru de credințe, rămâne o valoare sigură.

După cum, la fel de sigură e valoarea exemplului tatălui tău, căruia îi doresc o viață lungă şi plină de împliniri.”


Leave a comment

Your email address will not be published.

5 thoughts on “un comentariu aparte

  • VirtualKid

    Daniel ar trebui sa-i dea replica Arcadiei in cel mai potrivit mod cu putinta, adica intrand si el in teren.
    Doctore, convoaca-l la lot! Sa vedem cine merita tricoul cu numarul 10?

  • arcadia

    Dragă Daniel, îţi mulţumesc uşor stingherită, pentru că dreptatea cere să nu-mi asum merite care nu sunt ale mele.
    Suma şi împletirea lucrurilor bune sau (g)rele, frumoase sau anevoioase prin care am trecut, oamenii pe care i-am cunoscut şi cei pe care i-am citit m-au făcut omul de azi, în stare să primesc cu zâmbetul pe buze, deopotrivă bucuriile şi încercările.

    Dintre toate însă, boala şi vindecarea tatălui meu au marcat o schimbare radicală a perspectivei mele asupra vieţii. Deşi experienţa a fost copleşitoare şi m-a doborât la vremea respectivă, am învăţat cea mai importantă lecţie de viaţă: aceea de te împăca şi a face pace cu tot ceea ce ţi se întâmplă.
    Proverbul meu de căpătâi este unul al înţeleptului Solomon: “O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”.

    Toate bune şi ţie!