o santinelă tăcută 2


De strajă (www.cosmln.blogspot.com)

Probabil că prima imagine care ne vine în minte atunci cînd rostim cuvîntul “santinelă” este aceea a unui soldat înarmat pînă în dinți, gata să apere cu prețul vieții ceea ce a primit în consemn. Fie ea o clădire, o instituție sau o țară.

Chiar dacă pare greu de crezut, lucrurile se petrec oarecum similar şi în corpul nostru, care este în permanență ținta a tot felul de atacuri, atît din exterior, cît şi din interiorul său. Cu excepția că în acest caz santinelele au o “înfățişare” mult mai benignă. Ceea ce nu le face însă cu nimic mai puțin eficiente.

Să luăm bunăoară cancerul, care pentru a forma metastaze în tot corpul se foloseşte printre altele şi de vasele limfatice, vase ce formează un sistem circulator similar celui sanguin. Pe traiectul acestor vase limfatice se găsesc nişte ghemotoace numite ganglioni (sau noduli) limfatici. Printre altele, aceşti noduli au rolul de a opri şi distruge celulele maligne care pornesc hai-hui la plimbare prin corpul nostru. Din acest motiv şi sînt extirpați chirurgical odată cu tumora, pentru a se reduce la maximum riscul de a lăsa liberă prin organism fie şi numai o celulă tumorală viabilă.

Între aceşti ganglioni – de regulă adunați în grupuri în jurul organelor mai importante – există unul care se comportă ca un nod de cale ferată. În sensul că pentru a ajunge la restul de ganglioni din grup orice particulă sau celulă trebuie să treacă mai întîi prin el. De aceea a şi primit numele de ganglion-santinelă pentru că, la fel ca şi soldatul nostru, de el depinde un organ, un sistem sau poate chiar întregul corp.

Uite-aşa, pe nesimțite, am ajuns şi la punctul culminant al povestirii noastre. Imediat ce s-au prins cum stă treaba cu ganglionul nostru, medicii oncologi s-au gîndit să profite – în cel mai bun mod – de el. Şi au început să verifice – în timpul intervențiilor chirurgicale pentru extirparea tumorii propriu-zise – dacă acest ganglion conține sau nu celule canceroase. Cu urmarea că – în funcție de rezultatul acestei examinări – salvau restul de ganglioni din grup de la excizie. Iar pacientul sau pacienta în cauză avea ulterior o recuperare şi o evoluție mult mai favorabile.

În orice poveste care se respectă, după momentul culminant urmează – aşa cum am învățat încă din şcoala generală – deznodămîntul. Care în cazul nostru este de fapt o continuare, un fel de “în episodul următor …”.

Aşadar, va urma!


Leave a comment

Your email address will not be published.

2 thoughts on “o santinelă tăcută