Archive for ‘diagnostic’

« Older Entries
ianuarie 15th, 2012

tot pe loc, pe loc, pe loc

by doctorul

Tocmai ce a fost descoperită gena responsabilă pentru cancerul de plămîni.

“Un mare pas înainte către găsirea unui leac pentru această boală”, cred cei care au identificat-o, altfel niște respectabili cercetători din Singapore. Uitînd (sau prefăcîndu-se a uita) că, deși au (mai) tot fost descoperite gene responsabile pentru felurite alte forme de cancer, nu sîntem deloc mai aproape de a le vindeca nici măcar pe acestea. Ca să nu mai vorbesc de cancer în totalitatea lui, căruia se pare că îi tot pierdem urma chiar atunci cînd ne închipuim că sîntem mai aproape de a-i veni de hac.

Am toate motivele să cred că nici în acest caz lucrurile nu vor sta deloc altfel. Adică, în urma unui elan planetar motivat de uriașele cîștiguri financiare întrezărite (cancerul de plămîni este a doua cauză de deces la ambele sexe), industria farmaceutică se va grăbi să vină cu soluția. Respectiv un (alt) medicament care să contracareze enzima responsabilă pentru transformarea malignă a celulei.

Numai că, așa cum subliniază și cercetătorii noștri, enzima în cauză – prezentă dealtfel în mod normal în celulele corpului nostru – nu o ia razna decît atunci cînd, urmare a unor anomalii cărora celula trebuie să le facă față, începe să fie produsă de către aceasta în cantități foarte mari.

Salvador Dali - Farmacistul din Ampurdan nu caută absolut nimic

Cu alte cuvinte, gena poate să stea cuminte fără să declanșeze un cancer chiar și o viață întreagă, dacă nu este “provocată” de influențe exterioare. Sau, dacă vreți, încă o confirmare a teoriei din ce în ce mai acceptate potrivit căreia nu terenul genetic este responsabil pentru cancer, ci mediul extern în care acesta se “desfășoară”. Un mediu de configurarea căruia noi sîntem în cea mai mare măsură responsabili.

Doar că nu vrem să recunoaștem acest lucru.

Și, implicit, să începem să ne comportăm ca atare.

(știre recuperată de pe Xinhua online)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 1 Comment »

Tags: , , , , , , , , ,
ianuarie 10th, 2012

balanța înclină în favoarea prostatei

by doctorul

Care are prin urmare șanse tot mai mari ca, pînă la Marea Trecere, să rămînă acolo unde îi este locul.

Testul anual (la americani) de depistare a cancerului de prostată (PSA – Prostate Specific Antigen, sau, în dulcele grai, Antigenul specific al prostatei) nu salvează vieți. Au demonstrat-o 76.000 de bărbați urmăriți între 10 și 13 ani pentru acest lucru.

În echilibru (foto: www.upgradereality.com)

Iar situația e clară precum un pipi de bebeluș: deși prin acest test de screening sînt depistate mai multe cazuri de cancer de prostată, acest lucru nu conduce și la scăderea numărului de decese datorate acestei boli.

Cu alte cuvinte, bieții oameni sînt mai întîi speriați (gata, ai cancer!), iar mai apoi chinuiți (chirurgie, chimioterapie, radioterapie) pentru un beneficiu absolut iluzoriu. Ca să nu mai spun că zilele care le mai rămîn de trăit, în timp ce nu cîștigă nimic la capitolul cantitate, pierd sever la tot ceea ce ar putea însemna calitate (incontinență, impotență, ba chiar și deces prematur).

Acest ultim studiu nu face dealtfel decît să întărească un curent de opinie tot mai puternic apărut chiar în rîndul specialiștilor în domeniu, care s-au exprimat încă din luna octombrie a anului trecut împotriva obligativității acestui test.

Eu zic că e de bine.

(citit și comentat de pe CNN)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 1 Comment »

Tags: , , , , , , ,
noiembrie 24th, 2011

învățăturile simple ale unui caz complicat

by doctorul

Revin asupra întîmplării cu prietenul al cărui tată s-a trezit peste noapte cu un diagnostic de cancer de prostată.

Sînt cîteva lucruri simple pe care oamenii ar trebui să le facă. Și pe care aceștia de regulă nu le fac pentru că, cel mai adesea, nici măcar nu știu că le pot face. Iar aici vorbesc despre oamenii (bolnavi) în general și despre oamenii suspecți de, sau diagnosticați cu, un cancer în particular.

Spre exemplu, oamenii nu știu că au dreptul, conform legii, de a alege să ceară o opinie medicală sau să fie tratați de către orice medic cu drept de liberă practică din această țară.

Și nu mai știu oamenii, de asemenea, că probele biologice (în cazul unei persoane cu cancer este vorba în principal despre biopsie și/sau blocul și lamele de țesut aferente), precum și toate documentele medicale rezultate în urma investigațiilor aparțin, tot conform legii, pacientului în cauză. Care le poate deci solicita și care este în drept să le primească pentru a le folosi în cel mai bun mod cu putință în scopul de a se vindeca.

Iar ca urmare oamenii ajung foarte des prizonierii primului diagnostic ieșit în cale și ai primei – iar de cele mai multe ori și ai singurei – opțiuni terapeutice în care deschid ochii. Cazul, bineînțeles, și al tatălui amicului, dar și al multor altora – tați, mame, frați sau surori, rude sau prieteni de-ai noștri. Ba chiar, aș îndrăzni să spun, cazul multora dintre noi.

Prietenul meu și cu mine ne tragem – absolut întîmplător – din același oraș. Și tot absolut întîmplător eu aveam de făcut în zilele următoare un drum prin locurile de baștină. Drept pentru care i-am propus amicului să mă ocup eu de cele necesare printre picăturile rămase în cursul vizitei.

Aparent complicat (sursa: www.acwwoodcuts.com)

Zis și făcut. M-am întîlnit cu tatăl prietenului, am mers împreună la laboratorul spitalului și am solicitat probele respective. Amabilă și îndatoritoare, doamna doctor – șefa de laborator – ne-a asigurat că ni le eliberează cu mare plăcere, dar că înainte trebuie să arunce și ea o privire. Astfel că ne-am ales nu numai cu probele, dar și cu – absolut gratuit – o a doua opinie. Care opinie s-a dovedit în plus și favorabilă, în sensul că la o nouă citire cancerul nu a mai apărut a fi atît de agresiv pe cît păruse la prima.

Ce urmează? Încă o opinie – deja a treia – de data asta la un medic anatomopatolog ceva mai specializat în patologia oncologică (prin urmare cu un ochi mai format și deci cu șanse mai mari de a furniza un diagnostic de o mai mare acuratețe). La care vom adăuga încă o opinie – de data asta de la un medic clinician – privind (și) alte opțiuni terapeutice avute la dispoziție.

Iar (abia) apoi urmează să mai vedem.

3 persoane apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | No Comments »

Tags: , , , , , , , , , , ,
noiembrie 23rd, 2011

un caz de cancer de prostată

by doctorul

M-a căutat zilele trecute, destul de alarmat, un prieten de departe.

Tatăl lui tocmai primise un diagnostic de cancer de prostată (într-o formulare dealtfel destul de laconică), iar chirurgul își pusese deja bisturiul deoparte pentru intervenția care “nu trebuia să mai întîrzie mai mult de cîteva zile”.

Strivit între ambiguitatea diagnosticului și incertitudinea privind abordarea terapeutică pe de o parte, și dorința de a-și ajuta tatăl lui în condițiile în care îi despart mai multe mii de kilometri, pe de alta, amicul meu nu știa pur și simplu ce să facă.

Căutare (sursa: www.anitabora.com)

M-am simțit ca la un examen practic inopinat. Aveam în fața mea un caz real, un om care se confrunta cu boala despre care eu îmi dau de ceva vreme cu părerea, un om pe care, pe deasupra, îl mai și cunoșteam. Era nevoie de un răspuns concret, de un răspuns specific și mai ales, de un răspuns rapid. Un răspuns pentru care nici măcar nu aveam toate datele pentru a-l formula.

Am stat cu prietenul cam o oră pe skype și am dezbătut-o pe toate fețele. I-am spus despre screening-ul care nu se mai recomandă, despre abordarea terapeutică – destul de comună în cancerul de prostată – descrisă ca “watchful waiting” (așteptare vigilentă), dar și – ca ultim resort – despre opțiunile terapeutice chirurgicale variate și din ce în ce mai “blînde” pe care mai nou pacienții le au la îndemînă.

Însă înainte de toate i-am sugerat – cum dealtfel o fac de fiecare dată – să se asigure de corectitudinea diagnosticului, respectiv să mai ceară (cel puțin) încă o opinie terapeutică. Nu trebuie – ba chiar e mai mult decît imperativ – să luăm de bun primul diagnostic și să ne repezim la orice tratament “descoperit” sub imperiul emoției.

Sînt decizii din viața noastră asupra cărora pur și simplu nu mai putem reveni.

4 persoane apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | No Comments »

Tags: , , , , , , , ,
noiembrie 10th, 2011

scoțienii se țin de screening

by doctorul

Lumina de la capătul tunelului (sursa: www.hotelclub.com)

Poate că nu le-a spus încă nimeni că screening-ul nu mai e la modă (cazul cancerului de sîn sau al celui de prostată).

Sau poate că studiul lor era deja atît de avansat încît ar fi fost păcat să-l abandoneze.

Cert e că zilele astea, în plină dezbatere mondială privind virtuțile conceptului, scoțienii noștri au aruncat bomba: screening-ul de rutină poate scădea numărul de decese prin cancer de colon cu 27%.

Metoda de detecție folosită a fost testul sîngelui ocult fecal. Testul permite evidențierea urmelor – altfel nedetectabile cu ochiul liber – de sînge în scaun (materiile fecale). Aceste urme de sînge constituie un puternic indicator al unui proces neoplazic apărut undeva de-a lungul tubului digestiv.

Desfășurat pe un număr impresionant de subiecți, rezultatele studiului par destul de convingătoare. Mai ales atunci cînd ele pot face diferența dintre viață și moarte (90% dintre pacienții cu cancer de colon sînt în viață la 5 ani de la diagnostic dacă tumora este detectată în stadiile inițiale).

Mai rămîne de văzut ce se va întîmpla la proba timpului, cînd vom afla poate – ca și în cazul celorlalte două tipuri de cancer – dacă într-adevăr beneficiile aduse de screening depășesc riscurile și disconfortul cărora le fac față pacienții.

Dar asta peste cîțiva ani buni.

(noutăți venite pe filiera Xinhuanet)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | No Comments »

Tags: , , , , , , ,
noiembrie 2nd, 2011

o mănușă mai fină pentru prostată

by doctorul

Vești bune (sursa: www.accessrx.com)

Ceva extrem de important se întîmplă în ultima vreme în oncologie apropo de principiul – altfel deosebit de generos și de atractiv – al detectării precoce a cancerului.

Depistarea agresivă a cancerului încă din stadiile inițiale ale acestuia – prin așa-numitele programe de screening – a fost unul dintre pilonii de bază ai politicilor de sănătate din țările (auto)declarate ca avansate.  Pe care, după ce l-au introdus ca regulă, l-au promovat ca pe unul dintre factorii care le măsura propriul nivel de civilizație.

Iată însă că au început să apară primele semne de întrebare. Se pare că – și de această dată – limita dintre uz și abuz s-a dovedit mult prea fină. Un abuz care a fost mai întîi semnalat cu privire la cancerul de sîn, iar apoi și în cazul celui de prostată (întîmplător sau nu, cele mai frecvente forme de cancer pentru respectivele sexe).

Zilele astea s-a încins din nou dezbaterea dintre susținătorii programului de screening pentru cancerul de prostată și cei care cred că acesta face mai mult rău decît bine. Ultimii sînt – din fericire – din ce în ce mai mulți, iar în plus au la dispoziție și argumente extrem de solide.

Există dovezi că tratamentele aplicate – de cele mai multe ori inutile, dată fiind natura puțin agresivă a multora dintre cancerele de prostată – pot avea consecințe extrem de serioase pentru pacienți, cum ar fi impotența sau incontinența urinară. Iar uneori abordările intempestive pot cauza chiar moartea pacienților. În schimb beneficiile – măsurate prin numărul de vieți salvate – sînt extrem de mici (dacă nu chiar inexistente).

Nu e de mirare așadar că tot mai multe asociații profesionale absolut respectabile încep să susțină renunțarea la obligativitatea unui screening pentru depistarea cancerului de prostată la bărbații peste o anumită vîrstă. În schimb, sugerează acestea, e bine ca decizia să fie luată în cadrul mai intim al relației directe medic-pacient.

După mine, un indiciu cel puțin la fel de evident de civilizație.

(informație preluată de pe CNN Health)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 1 Comment »

Tags: , , , , ,
octombrie 21st, 2011

mai răruț cu sînii la poză

by doctorul

Că e mai sănătos, se pare.

Și nu, nu mă refer la pictorialele din revistele pentru bărbați. Probabil că – vorba poetului – fără ele nu se poate, dovadă faptul că sînt.

Ci în cazul nostru vorba vine despre mamograme, acele teste imagistice neinvazive care au devenit un instrument extrem de valoros în depistarea precoce a cancerului de sîn. O metodă simplă, rapidă, elegantă și cu un minimum de disconfort pentru femeile investigate.

Ei bine, tocmai aceste calități au făcut ca femeile (la recomandarea medicilor, desigur) să recurgă la mamografie – privită ca o metodă infailibilă de depistare sau de ținere în frîu a unui eventual cancer – din ce în ce mai mult. Poate un pic prea mult, dacă nu chiar exagerat, spun unii. Ba chiar abuziv, susțin unele voci mai radicale.

Dilemă (sursa: www.riversideonline.com)

Și pentru a-și susține poziția, vocile vin și cu argumente solide și cifre care nu mint. Iar cifrele spun că, cu cît o femeie recurge mai des la mamografie (respectiv anual, conform recomandărilor actuale), cu atît are șansa mai mari să fie suspectată de un cancer de sîn. Suspiciune urmată apoi de alte investigații, de data asta nu tot atît de prietenoase. Ca să nu mai vorbim de proceduri și tratamente cu efecte profund traumatizante pentru femeia în cauză, toate în scopul “eliminării cancerului”.

Care cancer, de multe ori, nici nu există. Pentru că – ceea ce mulți oameni nu știu – mamografia nu este chiar atît de infailibilă pe cît (ni) se prezintă. Iar în unele cazuri conduce la ceea ce numim diagnostic fals pozitiv. Adică, mai pe românește, găsește un cancer acolo unde nu este de fapt.

Iar urmarea nu e deloc greu de imaginat.

(detalii, cifre și argumente pe CNN online)

 

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | No Comments »

Tags: , , , , , , , ,
octombrie 11th, 2011

americanii au necazuri cu prostata

by doctorul

Băieți, e de bine! (sursa: www.washingtonbus.wordpress.com)

Drept pentru care au decis să o trateze cu … indiferență.

Mai exact, să nu o mai verifice periodic după o anumită vîrstă în speranța de a detecta cît mai de timpuriu un eventual cancer de prostată. Pentru că – au descoperit ei – cancerul de prostată evoluează de cele mai multe ori extrem de lent. Iar “posesorul” acestuia poate între timp să moară din cu totul alte motive. Fără să se mai supună unor investigații cel puțin neplăcute dar și – mult mai important – fără să se mai expună unor tratamente care să-i facă mai mult rău decît bine.

Recomandarea – cît se poate de oficială – vine din partea unui grup de experți care a studiat tot ce se putea studia în materie de evidențe referitor la respectiva dilemă. În plus, aceștia au ca acoperire și precedentul stabilit de colegii lor englezi, care s-au mișcat un pic mai repede de data asta.

Deocamdată recomandarea nu a devenit obligatorie în Statele Unite, ea fiind deocamdată supusă dezbaterii publice. Probabil că între timp marile companii farmaceutice vor face uz de toate mijloacele din dotare pentru a o combate.

Putem doar spera că (măcar de data asta) nu vor reuși.

(știre aruncată în eter de CNN și preluată cu ochii mari – de curiozitate – de Xinhua)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 2 Comments »

Tags: , , , , ,
iulie 7th, 2010

noduri şi semne

by doctorul

Andy Goldsworthy - Artă în piatră (www.goldsworthy.cc.gla.ac.uk)

În 1982, cu doar un an înainte de a pleca, Nichita Stănescu publica “Noduri şi semne”. În care ne descifra încă o dată lumea creată de el în cuvînt.

Ne inhibă ceea ce nu cunoaştem, ba uneori chiar ne sperie. Mai ales dacă e ceva legat de viața şi de sănătatea noastră. Şi cu atît mai mult dacă e vorba despre cancer.

Ştim deja că un diagnostic de cancer sigur şi corect (diagnostic de certitudine) se poate pune doar pe o probă de biopsie şi doar de către un medic anatomopatolog, care face apoi, într-un buletin de analiză, o descriere a ceea ce a văzut la microscop.

Pe baza acestei descrieri precum şi a datelor obținute din alte investigații clinice se poate acum elabora un diagnostic complet de cancer. Diagnostic care conține, pe lîngă a serie de termeni medicali mai mult sau mai puțin familiari, şi o serie de simboluri (litere şi cifre) care aparent nu spun mare lucru. Aceste simboluri formează sistemul TNM de stadializare a cancerului, un fel de “noduri şi semne” al lumii medicale oncologice.

Printr-o fericită asemănare cu termenii din limba engleză, putem foarte uşor să descifrăm acest sistem. Astfel,  T vine de la “tumoră”, N de la “nodul limfatic”, iar M de la “metastază”. Mai poate apărea un G de la “grading”, respectiv gradul de diferențiere a celulelor maligne, un parametru care ne arată cît de agresivă este forma de cancer în cauză. Cifrele de lîngă aceste litere ne spun cît de mare e tumora (T), cît de mult s-a extins la nodulii limfatici (N) sau la alte organe (M) şi cît este aceasta de agresivă (G). Cu cît cifra este mai mare cu atît boala e mai gravă.

De ce este important sistemul TNM şi de ce este esențial să avem o stadializare cît mai bună a unui cancer? Pentru că în funcție de asta un chirurg oncolog va şti cît de mult să taie, un oncolog medical ce medicamente şi în ce doze să recomande, iar un radioterapeut ce tip de radiație şi în ce doze să aplice. Iar apoi vor putea fiecare să evalueze atît eficiența tratamentului, cît şi prognosticul pacientului respectiv.

Iar pentru noi, un sfat de la Nichita:

“Grabnic ţi-aduc la cunoştinţă toate acestea!

Vezi ce faci!” (Nod 19)

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 1 Comment »

Tags: , , , , , , , , , , ,
iunie 8th, 2010

biopsie, caut anatomopatolog bun

by doctorul

Aşa cum spuneam într-o postare anterioară, un diagnostic de certitudine în cancer se poate stabili doar pe proba de biopsie, prin examen anatomopatologic.

În funcție de localizarea formațiunii suspectate a fi cancer se pot practica mai multe tipuri de biopsii, care diferă între ele prin modul de prelevare a țesutului pentru analiză.

După recoltare, biopsia trebuie interpretată de către medicul anatomopatolog. Iar aici apare întrebarea importantă:

Cum găsim un anatomopatolog bun?

Aproape fără excepție, în spatele unui chirurg oncolog bun se află un anatomopatolog bun (nu neapărat din acelaşi spital). Medicul chirurg, poate chiar cel care ne prelevează biopsia, e primul căruia putem să-i cerem o recomandare.

Este bine să ştim că biopsia e o probă biologică şi, conform legii, aparține persoanei de la care a fost recoltată. Aşadar, putem să trimitem biopsia pentru analiză în orice spital, fie din România, fie din străinătate.

Putem avea în vedere cîteva elemente ca să ne asigurăm că intrăm pe mîini bune.

(foto: http://english.pravda.ru/)

Experiența este cuvîntul cheie, iar aceasta este dată de numărul de cazuri văzute în carieră. Este mai bine de aceea ca medicul anatomopatolog să fie ceva mai în vîrstă. Dacă biopsia e din sfera genitală (col, ovar, sau uter pentru femei şi prostată pentru bărbați), îl găsim la un spital de ginecologie (maternitate) sau de urologie. Dacă e o biopsie de plămîni, mergem la un spital unde se face chirurgie toracică, iar dacă biopsia e din zona digestivă (colon, esofag, stomac), alegem un spital cu renume în chirurgia digestivă. E mai bine dacă spitalul e într-un oraş mare, de preferat universitar (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Tîrgu-Mureş, Timişoara).

Ideal ar fi ca biopsia să fie văzută (şi) la unul dintre cele două centre de excelență din oncologie din România: Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” din Bucureşti şi Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuță” din Cluj.

În sfîrşit, mai putem apela la un centru de referință pentru anatomia patologică: Institutul Național “Victor Babeş” din Bucureşti.

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in diagnostic | 9 Comments »

Tags: , , , , , , , ,
« Older Entries
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.