cînd filmul prinde viață 2


Atunci cînd vorbim despre istoria oamenilor avem perioada de “dinainte de Hristos” (sau “dinaintea erei noastre” pentru liberi-cugetători) şi cea de “după Hristos” (respectiv “era noastră”, pentru aceeaşi).

Prima, o epocă condusă de zei păgîni şi populată de popoare barbare închinătoare la idoli de lut. Prin contrast, cea de a doua, vremea Dumnezeului milostiv şi iubitori de oameni, veghind plin de dragoste asupra celor în mijlocul cărora l-a trimis pe chiar fiul său pentru a le arăta calea.

Cam la fel e şi cu fantomele.

Avem era “de dinainte”, cea a fantomelor spăimoase – şi la al căror simplu gînd ni se făcea pielea de găină în mijlocul unui coşmar mai acătării – şi o mai avem apoi pe cea “de după”, o vreme a fantomelor blînde şi risipitoare de fapte pioase – numai bune de somnifere după povestea de culcare.

“De dinainte” şi “de după” “Fantoma” (“Ghost” – titlul original, în limba engleză), bineînțeles. Filmul prin care Patrick Swayze ne-a propulsat peste noapte în era iubirii de fantome (tot aşa precum, cu două mii de ani înainte, Isus ne deschisese poarta iubirii de semeni).

Patrick nu mai este de ceva vreme printre noi, însă din lumea umbrelor unde s-a dus continuă să facă lucruri bune, la fel precum fantoma pe care a întruchipat-o. Cu singura diferență că nu o mai face prin gura partenerei sale de platou Whoopi Goldberg, ci prin vocea partenerei lui de o viață, Lisa Niemi. Cea care i-a rămas şi după moarte alături, de data aceasta în lupta împotriva cancerului.

Patrick şi Lisa (foto: www.wikipedia.org)

O boală – cancer de pancreas – cu care Patrick a dus o aprigă bătălie în ultimii săi ani de viață şi pe care Lisa încearcă acum să o aducă în atenția celor care pot aloca fondurile necesare găsirii de noi tratamente. Avînd de partea ei un membru al Congresului – a cărui mamă a murit de aceeaşi boală – precum şi o puternică asociație de pacienți, nu am nici o îndoială că demersul Lisei va fi un succes.

Apoi mă gîndesc la situația din țara noastră, unde vocea pacienților cu cancer este – în cel mai bun caz – ignorată de o castă politică ce se conduce după o agendă care ne scapă celor mai mulți dintre noi.

Însă la noi rulează, ca întotdeauna, un alt film.

(ştire preluată, de astă dată, de pe CNN Health)


Leave a Reply to doctorul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 thoughts on “cînd filmul prinde viață

  • Teodora

    Fără legătură directă cu subiectul, partea introductivă, referitoare (şi) la religie, mi-a amintit de Adam şi Eva şi un banc pe care l-am auzit recent:

    Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
    Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !