Nichita, tînăr (foto: www.romanianvoice.com)
În chiar ultima dintre zile s-a născut Nichita, poetul îngerilor şi al necuvintelor. Regele căpşunilor şi al coarnelor de melc.
Cel care şi-a dorit, din tot sufletul său de poet pur-sînge, să inventeze o ştiință. Şi chiar a făcut-o, în cele din urmă. Hemografia – ştiința scrierii cu sine însuşi – îl are drept întîi-stătător şi strălucit unic reprezentant.
Adevărul e că nu ştiu de ce a murit Nichita (între noi fie vorba, nici măcar amicul google nu ştie adevărata cauză). În orice caz pe nicăieri nu apare cuvîntul “cancer”, chiar dacă un cancer de ficat nu poate fi exclus ca o posibilă complicație avînd în vedere idila de o viață a acestuia cu votca. Iar dacă nu poate fi exclus, poate fi bănuit. Sau măcar speculat.
E ceea ce am făcut şi eu, recunosc, pentru a-i face loc lui Nichita între paginile acestui blog.
Pentru Nichita, cel care s-a văzut pe sine ca “o pată de sînge care vorbeşte”.
tare poza asta cu el tânăr, chiar o auzisem pe Ana Blandiana spunând că prima dată când l-a văzut pe Nichita i s-a părut cel mai frumos bărbat pe care-l văzuse vreodată şi mă gândeam eu în mintea mea, ei na, chiar aşa? dar acum că-l văd într-o poză nouă pentru mine, parcă-parcă o înţeleg…
@daria: ei, aici intrăm deja în probleme ginecologice şi îmi rezerv dreptul să nu mă amestec …