seminar: ziua a patra, opinii 4


Ziua de azi a fost ceva mai relaxată (dar cu nimic mai puțin interesantă), deoarece a venit rîndul suporterilor.

Cei doi invitați de astăzi nu au pregătire medicală, dar poate tocmai asta face și mai interesant modul în care au ajuns să ia contact și apoi să susțină terapiile naturale și medicina integrativă.

Primul dintre ei, Mike Adams, a fost diagnosticat la doar 30 de ani cu diabet de tip 2. Și, în loc să înceapă să se îndoape cu medicamente, Mike a ales să ducă o viață sănătoasă. Iar în cîteva luni era bine-mersi.

Drept pentru care a hotărît să le vorbească și altora despre experiența lui. Iar în plus a pornit un război personal împotriva medicinei convenționale, a guvernului american, a asociațiilor profesionale medicale și a FDA (Food and Drug Administration – Agenția pentru alimente și medicamente a Statelor Unite ale Americii). Asta pentru că, potrivit lui, trăim într-un “Ev Mediu al informației medicale” și într-o “epocă chimică a medicinei” ale căror consecințe conduc la un adevărat “holocaust medical”. Cît despre relația dintre medic și pacient, un medic (oncolog) obișnuit folosește, mai spune el, arma fricii (“o să mori dacă nu faci ce îți spun eu“). Prin contrast, medicul (sau vindecătorul) naturist îți oferă speranță (“depinde de tine ca să te vindeci”). Iar de la această abordare esențial diferită se pare că pornește totul.

Floarea speranței (sursa: www.marcmallett.com)

Al doilea invitat, Marcus Freudenmann, e un arhitect german convertit în vindecător, domeniul lui de competență fiind inteligența emoțională. Și ca un neamț adevărat ce se află – chiar dacă în prezent locuiește în SUA – face lucrurile temeinic. În cazul lui, temeinic înseamnă o călătorie de 4 ani prin lume (împreună cu familia) pentru a înțelege cum văd diferite popoare sănătatea, boala și vindecarea. Iar concluzia la care ajunge e cel puțin interesantă: succesul în vindecarea unei (oricărei) boli nu are de-a face cu doctorul sau cu tratamentul. Nu, pentru că pacientul e singurul care contează, singurul care își poate înțelege și vindeca boala. Sîntem responsabili pentru propria noastră boală, iar prima condiție pentru a ne vindeca este să nu o ignorăm. Iar dacă vom căuta în trecutul nostru cu siguranță vom găsi undeva, ascunsă bine, o puternică traumă emoțională care iată, lăsată nerezolvată, ne vine în cele din urmă de hac.

Asta a fost, pe scurt, ziua a patra.

Mult a fost, puțin a rămas.


Leave a comment

Your email address will not be published.

4 thoughts on “seminar: ziua a patra, opinii