un meci obişnuit de tenis de cîmp durează în medie 2-3 ore (cel mai lung s-a încheiat însă după mai mult de 11 ore – mai exact 11 ore şi 15 minute)
c-aşa-i în tenis
în tenis meciul se termină doar cînd una dintre părți se declară învinsă
cînd una dintre părți nu mai are resursele necesare – energia şi motivația – pentru a continua
cînd una dintre părți consideră că ce se întîmplă acolo nu mai are un sens
cînd una dintre părți crede că poate găsi mai bine în altă parte
iar drept urmare se relaxează înainte de vreme şi renunță să se mai implice, să mai lupte
în fotbal e cu totul altceva: acolo vii, dai ce ai mai bun în intervalul de timp alocat iar la fluierul arbitrului te opreşti şi numeri punctele marcate: dacă aduni mai multe, cîştigi!
cum spuneam, nu şi în tenis …
în cancer e, dintr-un anume punct de vedere, cam tot ca la un meci de tenis: două părți aflate într-o confruntare care poate, cel puțin teoretic, să dureze la nesfîrşit (vezi şi cazul lui S. J. Gould)
cu toții am văzut întîlniri de tenis care păreau iremediabil pierdute de către una dintre părți doar pentru ca, printr-o revenire incredibilă, soarta meciului să fie miraculos răsturnată cu o lovitură de maestru
la fel ca în tenis, cancerul e arbitrul, nu adversarul
iar meciul …
meciul e între mine şi mine