Unii cred că într-un cîrnat; iar ca să aibă parte de mai multă (fericire), își burdușesc căruciorul la supermarket; după care pornesc simfonia grătarelor sfîrîitoare;

Alții își închipuie că în gogoașă; pe care o urmăresc cu înverșunare la fiecare colț de stradă; și de care nu se satură decît, eventual, după ora închiderii;

Mai sînt unii pentru care fericirea e ceva mai lichidă; și o sorb cu nesaț sub formă de vodcă, cu grijă să nu lase nici un strop pe fundul sticlei; că deh, fericirea e prețioasă;

Din aceeași gașcă lichidă, încă alții preferă să se dedulcească non-stop cu o zeamă lungă și maronie cu gust – vorba cuiva – de cremă de ghete; sau cola, pe numele ei de alint;

Pentru mulți dulcele musai să aibă formă și consistență – cam ca cele ale ciocolatei; fericirea lor se măsoară în pătrățele degrab’topite-n gură, de se înfioară pancreasul de plăcere;

Pentru cei mai radicali însă fericirea e evanescentă precum fumul (de tutun); drept pentru care nu mai prididesc să o (îl) inhaleze prin toate alveolele lor pulmonare;

Fericire plenară (sursa:prietenul google)

În sfîrșit, mai sînt unii – poate cei mai simpatici – care între timp preferă să se prăjească la soare; mult mult mult mult mult mult mult (cît mai mult);

Fericirea, după cum se vede, poate lua cele mai neașteptate forme, texturi și culori.

De aia e viața frumoasă.