Poate că arată bine, nu zic nu.
Dar de făcut nu face chiar bine. Iar asta nu o mai zic eu, ci niște cetățeni un pic mai bine pregătiți decît mine.
Este vorba mai exact despre ceva cercetători americani de la Universitatea din San Francisco, care au descoperit o interesantă legătură de cauzalitate între consumul de carne roșie și cancerul de prostată. Astfel, datele strînse de ei arată că bărbații care se delectează cu grătar de două ori pe săptămînă au un risc de două ori mai ridicat de a fi diagnosticați cu un cancer de prostată agresiv (iar cuvîntul-cheie aici este “agresiv”).
Cecretătorii respectivi ne indică și vinovații care, chiar dacă au nume greu de pronunțat, merită menționați. Este vorba despre compuși chimici de tip amine heterociclice și hidrocarburi heterociclice aromatice. Aceste substanțe nocive se formează prin expunerea cărnii la temperaturi înalte sau la flacără deschisă, iar studiile pe modele animale au arătat că ele cresc riscul de apariție pentru mai multe forme de cancer.
Carne cu carne (sursa: www.tweeting.com)
Dacă legătura dintre carnea roșie și cancerul colorectal, spre exemplu, era bine documentată de ceva vreme, lucrurile nu erau la fel de clare în privința cancerului de prostată. Ceea ce face rezultatele acestui studiu cu atît mai importante, cu cît ele mai arată (ca și un element de noutate) în plus și o relație directă cu agresivitatea acestuia.
Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, medicii oncologi le recomandau celor bolnavi de cancer să mănînce carne la grătar (pentru că, motivau ei, e mai “curată” decît carnea pregătită cu sosuri sau alte celea).
Cum se mai schimbă vremurile!
(știre preluată – și bine perpelită – de pe CNN online)
Dacă mai intru de câteva ori pe blogul tău devin vegetariană și eu, chiar dacă nu mă tem de cancerul de prostată 😀
@arcadia: cînd te hotărăști te invit la o mîncare de linte spectaculoasă, ca să nu-ți pară rău … 🙂
Păi putem mânca lintea aia cu scopul de-a mă convinge să devin vegetariană, nu de-a mă consola pentru ce-am devenit =))
@arcadia: s-a făcut, mă duc la piață 🙂
ha ha, eu am deja lintea la înmuiat, aşa că aştept reţeta spectaculoasă…
@Daria B.: rețeta e secretă (că doar nu degeaba e ea spectaculoasă), se aplică pe loc și se consumă imediat, cît e caldă, astfel încît să nu mai rămînă nici o urmă; hai că o facem cu arcadia și te invităm și pe tine, vino degrab’ cu lintea 🙂
eu chiar speram să intru şi să găsesc reţeta minune, serios. dar dacă zici că-i secretă, nu-i bai, lintea mea e deja la foc, pe cale de a se transforma în altă reţetă şi mai spectaculoasă şi mai secretă! 🙂 spor la gătit şi la mâncat, dacă la divulgat nu vreţi…
@Daria B.: rețetele, în special cele spectaculoase, nu se divulgă cu una cu două; am vorbit cu arcadia, a rămas să stabilim o întîlnire de lucru la o dată ce va fi comunicată ulterior; dacă te întîmpli prin marele oraș, facem o combinată superspectaculoasă, mama și cu tata lintei 🙂
oricât de mult mi-aş dori şi să gust din delicatesa asta a cărei reţetă te încăpăţânezi s-o ţii pentru tine şi s-o cunosc pe Arcadia pe deasupra – “cireaşa de pe linte” -, mă tem că n-o să mă întâmplu prin marele oraş prea curând…
aşa că: Arcadia, mă bazez pe papilele tale gustative şi aştept să-mi spui tu reţeta! 😉
@Daria B.: atunci rămîne cum am stabilit, iar prima dată cînd te întîmpli facem un repetir 😉
Doctore, dacă gust lintea domniei tale dibuiesc ingredientele sigur, așa că s-a dus cu secretomania =))
@arcadia: te lauzi, e un ingredient pe care nu ai cum să-l dibuiești 🙂
Da, așa zice și Vasile când îi laud vreo mâncare și/l întreb care e secretul.
Dragul cu care gătești e ingredientul secret care face diferența, spune el 😀
@arcadia: m-ai prins 😉