Radiant (sursa: www.deniselinn.com)

E deja un fapt acceptat pînă și de medicina noastră occidentală și mecanicistă că avem, pe lîngă corpul fizic, și unul energetic.

Iar cei care au studiat din vremuri imemoriale problema (și aici mă refer la învățații din Orient) ne spun că, mai înainte de a ne îmbolnăvi în corpul nostru fizic, suferim (de) o disfuncție la nivel energetic. O dereglare pe care clarvăzătorii o pot identifica în deformările suferite de aura noastră (de unde și capacitatea acestora de a ne prevesti faptul că ne vom îmbolnăvi, ba chiar și boala de care vom suferi). Abia după aceea apare și manifestarea concretă a bolii, atunci cînd deja e (uneori) prea tîrziu.

De ce nu ar sta lucrurile la fel și în cazul vindecării?

Numai că noi, oamenii de la Soare-apune, am despicat de (prea) multă vreme sufletul de trup, iar acum ne vine foarte, foarte greu să le lipim la loc precum au fost. Și ca atare ne mulțumim (încă) să vindecăm (doar) corpul, fără a ține cont de ceea ce se află dincolo de el. Facem bine (e un fel de a spune) ficatul, fără a ne îngriji de energiile care “curg” prin el. Îndreptăm plămînii, dar nu și “suflul” care îi animă. Vindecăm creierul, însă nu ne luăm răgazul pentru a-i drege și aura zdrențuită de gînduri.

Ne dorim să (ne) vindecăm, însă ne oprim un pic prea devreme. Ne oprim mereu înainte de vindecare.

Înainte de adevărata vindecare.