ginecologie, pediatrie, endocrinologie, ortopedie, psihiatrie …
dar şi:
dermatologie, cardiologie, hematologie, stomatologie …
sau, şi mai bine:
alergologie, imunologie, virusologie, radiologie …
ca să nu mai zic de:
diabetologie, oncologie, neurologie …
ce s-a ales de săraca medicină, ce a (mai) ajuns şi bietul om …
dintr-o minunată, rotundă şi dimpreună lucrătoare alcătuire, Homo Sapiens a ajuns, cum-necum, o adunătură de mădulare ce nu par a mai avea nimic în comun unele cu altele
iar medicina s-a transformat, la fel de misterios, din cunoaştere în ştiință (dar una din ce în ce mai fragmentată şi mai superficială)
mai întîi am inventat cîte o ştiință în jurul fiecărui organ (pe cînd una pentru fiecare celulă în parte?), apoi ne-am făcut oameni de (acea) ştiință proaspăt inventată; pentru ca în final să construim cîte un spital întru slava proclamatei “ştiințe” şi întru veşnica venerare (era să scriu vindecare) a respectivului organ
şi în timp ce slujim tot mai sofisticat ultimului nostru zeu în noul lui templu, sîntem cu toții tot mai bolnavi de ceva ce ne scapă (tot mai) iremediabil
pentru că am ajuns, vorba cuiva, să ştim tot mai mult despre tot mai puțin; iar cît de curînd vom atinge performanța de a şti totul despre nimic
doar că acel nimic spre care tindem sîntem chiar noi