boala, departe de a fi ceva concret (care, culmea, să mai poarte şi un nume), e mai degrabă o absență
ea “apare” (sau, mai curînd, se manifestă) atunci cînd “ceva” nu e; cînd “ceva” lipseşte sau nu e de ajuns
boala e pentru sănătate ceea ce e întunericul pentru lumină
iar întuneric nu există; pentru că întunericul apare doar în absența luminii; şi dispare imediat ce lumina e prezentă
nu putem “produce” întuneric; nu există nici o sursă cunoscută pentru aşa ceva; putem în schimb “produce” lumină (şi încă în multe, felurite moduri)
într-o cameră luminată nu putem aduce “întuneric”, însă o plăpîndă flacără de lumînare aduce o rază de lumină în întunericul cel mai negru
tot la fel, nu există frig decît în absența căldurii
putem produce căldură, dar nu putem produce frig (mă rog, frigiderul ne-ar putea face să credem că sîntem în stare, însă la o privire mai atentă realizăm că tot ceea ce face de fapt această minunată invenție – la fel ca şi aerul condiționat, dealtfel – este să mute căldura dintr-o parte în alta pentru că, repet, frigul e o non-entitate)
a aflat-o şi Lord Kelvin atunci cînd s-a izbit de zidul înghețat, impenetrabil al lui zero absolut
odată cu el am înțeles şi noi că, dacă aparent putem număra oricîte grade în sus (vezi soarele, vezi stelele) şi chiar ne putem juca de-a ucenicul vrăjitor cu asta (vezi bomba termonucleară), în jos putem merge doar pînă spre un punct, pe care însă nu-l putem atinge
prin urmare nu ne îmbolnăvim, ci ne pierdem sănătatea; şi nu ne vindecăm, ci ne recăpătăm sănătatea
aşadar, să fie lumină
şi să fie căldură
şi, mai presus de toate, să fie sănătate