Nimic nu mai merge.

E anunțul cu care se închid la cazinou pariurile. După care urmează jocul propriu-zis – ruletă, zaruri sau mai ştiu eu ce – în urma căruia jetoanele (chips-urile) de plastic strînse grămezi pe masă îşi schimbă invariabil stăpînul. Schimb însoțit eventual de cîte un atac de cord pe care nimic nu îl anunța, altfel.

Cei mai mulți dintre noi am văzut un cazinou pe dinăuntru doar la televizor. Asta nu înseamnă însă că nu avem şi noi micile noastre jocuri de noroc, la care participăm mai mult sau mai puțin în cunoştință de cauză. Unul dintre acestea se joacă tot pe chip-suri. E adevărat că nu de plastic, ci de cartofi.

Chipsuri la pungă (www.wikipedia.org)

Chip-surile de cartofi  – potato chips – sînt un fel de french fries, că tot vorbirăm ieri de ei. Doar că mult mai turtiți decît aceştia. Dar şi mult mai bine pregătiți pentru aventuri de lungă durată. Ambalați în pungi strălucitoare frumos aliniate pe rafturi, pot aştepta luni de zile ca noi să cădem pradă tentației de a mai risca un pariu. Căci sînt bine îmbibați cu coloranți, stabilizatori, amelioratori, conservanți, care se adaugă nefericit acrilamidei cu potențial carcinogen.

Chipsuri vărsate (www.wikipedia.org)

Şi sînt puțini cei care le rezistă. Pe principiul că “dacă se vinde trebuie că este bun”, chipsurile şi-au cîştigat pe nesimțite şi pe nedrept statutul de aliment. Iar unii dintre noi, jucători împătimiți, chiar le consumă ca atare.

Jocurile sînt făcute. Nimic nu mai merge. Miza e sănătatea noastră.