filiera franceză 7


Cartofi prăjiți (www.wikipedia.org)

Pentru că tot sîntem la prăjeli, să ne ocupăm puțin şi de cartofii prăjiți. Cunoscuți în mediile culinare americane ca french fries.

Este binecunoscut faptul că bucătăria franceză, parte a bucătăriei extinse din zona mediteraneană, se numără printre cele mai sănătoase din lume. Mărturie stau francezii înşişi, care se bucură de o incidență extrem de scăzută a îmbolnăvirilor de diabet, boli cardiovasculare, boli digestive şi cancer. A, şi de siluete de invidiat, desigur.

Păi şi atunci cum explicăm? Primul cuvînt-cheie care îmi vine în minte este: cantitate. Am văzut destule meniuri de restaurante cu specific franțuzesc şi în nici unul dintre ele cartofii prăjiți nu erau la loc de cinste. De fapt nici nu sînt sigur că erau prezenți, chiar dacă numele ar fi cerut-o. În schimb intrați în orice fast-food şi veți fi copleşiți de oferta de “cartofi prăjiți cu ceva”.

Căci americanii, cărora le plac cifrele (şi nu numai) mari, nu se încurcă nici aici cu mărunțişuri. Astfel, un sfert din vegetalele pe care le consumă aceştia sînt cartofi prăjiți. Sau french fries, pardon. Se pare că asta este varianta americană de alimentație vegetariană.

Avem aşadar o parte a răspunsului. Iar de aici mai departe ştiți deja: obezitate, diabet, cancer. Destul de multe tipuri de cancer încît să nu trecem prea uşor peste acest subiect. Dar asta încă nu e tot.

Acrilamidă fîşii (www.lifehacker.com)

Mai e un aspect, e adevărat, ceva mai subtil. Atît de subtil încît a fost descoperit abia în 2002 – şi atunci în mod absolut întîmplător – de un grup de cercetători suedezi. Aceştia au arătat că alimentele ce conțin amidon formează prin prăjire (dar nu şi prin fierbere) o substanță numită acrilamidă, care are potențial carcinogen. Drept pentru care a fost introdusă în martie 2010 de către European Chemical Agency pe lista de “substanțe de înaltă preocupare”.

Pînă în prezent ingestia de acrilamidă a fost legată de un risc crescut de apariție a două tipuri de cancer: cancer de uter şi cancer de ovar. O întreagă serie de alte studii nu au stabilit o corespondență clară între acrilamidă şi alte tipuri de cancer.

Dar eu cred că şi unul singur ar fi fost de ajuns.