un jack şi un snack


După seria de articole despre fumat în urma cărora, bănuiesc, fumătorii (poate cu excepția celor trei “trădători”) s-au jurat să nu mai intre pe blogul meu, a venit rîndul să închei conturile şi cu băutorii. După care să închid probabil şi blogul, din lipsă de clienți.

De asta au fost atît de vehemenți şi proprietarii de baruri de prin țările în care fumatul a fost deja interzis în spațiile publice. Pentru că dacă îi alungi ca fumători, i-ai pierdut dintr-un foc şi ca băutori. După care poți foarte bine să tragi storurile la afacere.

Vintage (www.wikipedia.org)

Aici e cazul să facem un stop-cadru. Pe tipul acela care stă la bar cu un pahar de whisky în față şi o țigară în mînă. Pot foarte bine să mă aşez lîngă el cu o oranjadă pentru că sînt absolut sigur că doar asta voi bea. Pe de altă parte nu am nici cea mai mică şansă ca nu fumez şi eu din țigara lui.

Pentru că poți bea pînă la uitare de sine fără să faci vreun rău celorlalți. Este alegerea ta şi numai a ta. În schimb atunci cînd fumezi îți impui alegerea şi celor din jurul tău. Este poate principalul motiv pentru care țigara îşi găseşte din ce în ce mai greu locul în spațiile publice (sau în reclamele de la televizor), în timp ce alcoolul se mai descurcă încă, binişor chiar.

Dar de unde şi pînă unde titlul postului? Păi snack-ul este acest articol, pe care vi-l ofer în locul unuia mai chimic de la buticul din colț. Iar jack e de la Jack Daniel, care ne oferă astăzi, de ziua lui, un whisky de colecție.

Să închinăm (desigur, responsabil) un pahar în cinstea lui.

Leave a comment

Your email address will not be published.