Mai întîi ni s-a născut, din marmură albă și din bronz, Măiastra lui Brîncuși.
Pentru ca apoi să ni se nască, de data asta din carne și din oase, o altă Măiastră, așa numită de Nicolae Iorga la auzul vocii ei.
S-a născut săracă şi a murit săracă. Între timp însă, într-o viață cum nu le e dată multora, a împărțit bogăție tuturor celor din jurul ei. Aurul ei a fost vocea, iar averea cîntecele pe care le-a dăruit lumii întregi.
La ultimul spectacol a trebuit să plece de pe scenă, chinuită de boală. O boală – cancer de plămîni – care a făcut-o la scurtă vreme să plece de tot.
Maria Tănase, Măiastra noastră vie, și-ar fi sărbătorit astăzi ziua de naștere. Asta dacă ar mai fi fost în carne și oase, printre noi.
Dar cum mai e doar sunete și cîntec, o sărbătorim doar noi, care am rămas în urmă-i.
Măi dragă Mărie …
Dumnezeu s-o țină aproape, să-L încânte și pe El, așa cum a făcut-o și o mai face încă cu noi! 🙂
@silavaracald: am găsit un documentar din ’86 făcut de Sahia și interzis de autoritățile comuniste; în altă ordine de idei, se pare că Maria Tănase a fost și agent secret, asta așa, ca fapt divers; hai să ne-auzim de bine.