Am ascultat cîntecele Oliviei Newton-John încă din copilărie. Îmi plăcea tonul cald al vocii ei, mă fascina bucuria pe care o transmitea prin cîntec. Călătoream pe muzica ei prin toată lumea, într-o vreme în care toată lumea părea ceva de neatins pentru mine. Și de fapt așa și era în acele timpuri.
Mai întîi ni s-a născut, din marmură albă și din bronz, Măiastra lui Brîncuși. Pentru ca apoi să ni se nască, de data asta din carne și din oase, o altă Măiastră, așa numită de Nicolae Iorga la auzul vocii ei.
Mi-am tot propus, încă de la început, să introduc o pagină dedicată celor dintre noi care tocmai au fost diagnosticați cu cancer. O pagină în care să transmit mai departe apelurile lor pentru ajutor.
