Avem varză (foto: www.xinhuanet.com)
Dacă se mai îndoia cineva de importanța pe care o are varza în viața omului, iată că a venit momentul să-şi reconsidere la modul cel mai serios poziția.
După incursiunea noastră prin Lumea Nouă pentru a dezlega misterul cancerului de sîn la imigrantele poloneze, dăm o fugă pînă în Extremul Orient pentru a elucida dilema cozilor la varză care au brăzdat în ultimele zile peninsula coreeană. Cozi care s-au încolonat nu prin piețele anemice din înfometata Coree de Nord – cum ne-am aştepta cei mai mulți dintre noi – ci în omoloagele lor mult mai garnisite din prospera şi sofisticata surată de la sud.
De unde se vede clar că sindromul cozilor la te-miri-ce nu este caracteristic doar popoarelor angajate pe drumul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, ci poate afecta cu brio şi națiuni îndelung dedulcite la binefacerile capitalismului fără frontiere.
Dincolo de anecdotica imaginii colosului industrial şi tehnologic îngenuncheat de banala varză rămîne însă semnificația unei întîmplări asupra căreia ar trebui să reflectăm preț de o clipă. Întîmplare care ne arată încă o dată importanța pe care o dau asiaticii componentei vegetale din alimentația lor şi care explică într-o bună măsură incidența semnificativ mai redusă a cancerului – în cele mai variate forme ale sale – în rîndul acestor populații.
Poate că astfel vom învăța şi noi să mai tăiem din ofrandele zilnice de carne din bucătăriile noastre.
KFC foloseste si varza, nu? Deci se gandesc la sanatatea consumatorilor!
Poate ca puii lor au steroizi, insa doar pentru ca doresc sa ne hraneasca numai cu pui (de) campioni.
VirtualKid: bune observații, voi ține cont de ele; cele bune.
Noi romanii, suntem “varza” cand vine vorba de alimentatia sanatoasa. 😀
Desi eforturi facem si noi, ca doar invelim porcul in foi de varza, nu? Si uite asa ii impacam pe amandoi. Si porcul si varza. :))
@arcadia: eu cred că ne-am “porcit” în ultima vreme, de cînd carnea a ajuns mai ieftină decît iarba, iar Ghiță a ajuns vedetă şi invitat permanent al galantarelor din supermarketuri; bunicii mei – şi cred că ai noştri ai tuturor – mîncau carne peste an doar duminica (pui) şi pe perioada iernii cît ținea porcul tăiat la Crăciun (de fapt între cele două posturi mari, cel de Crăciun şi cel de Paşte); porc pe care ştiau să-l “taie” însă cu usturoi, ceapă şi multă varză murată; iar cum dădea primăvara treceau pe urzici şi borş de lobodă, ca să se “subțieze” sîngele; cele bune.
Așa erau și bunicii mei. Rareori câte un pui, porcul, după ce-l împărțeau cu copii deja plecați la casele lor, doar până în primăvară, în rest: lactate și vegetale. Amândoi au murit aproape de 90 de ani, deși bunicul se resimțea după o silicoză grea.
Tot căutăm remedii… Să învățăm ceva de la longevivii noștri! 🙂
@silavaracald: de cele mai multe ori e mai simplu decît pare; iar noi, care încă mai avem bătrîni, trebuie doar să îi (mai şi) ascultăm; cele bune.
Kimchi are, se pare, proprietati nebanuite. pe de alta parte, eu tropai acum de bucurie ca a venit sezonul pentru Sauerkraut. varza de-a noastra n-am pus, ca n-am unde. dar nici a austriecilor nu e de lepadat 🙂
@Zazuza: n-am nici o îndoială că şi austriecii se descurcă; pînă la coadă, indiferent de limbă şi de continent, varză să fie, că ne-om pricepe noi ce să-i facem; cele bune.
Bună seara, doctore!
Aproape că uitasem cum arata ” coada”pe la jumătatea lui octombrie..Nici aici nu suntem primii.
Despre cât de bună este varză știu din copilărie, de la bunici.În pivnița lor era , totdeauna, loc , nu doar pentru borcanele cu murături și butoiul cu varză murată. Se păstrau bine și verze crude, albe și roșii, pentru salată.
Continui, cu succes, învățătura lor!
Și mai știu ceva- frunzele de varză sunt un bun pansament, vindecă, nu doar apară !
O seară frumoasă!
@incertitudini: bună seara, doamnă profesoară! amintirile sînt tot ale noastre, nu-i aşa? o prietenă îmi spunea de curînd că fiica ei adolescentă e tristă şi un pic invidioasă pe ea, mama ei, pentru că ea, fiica, nu a primit niciodată vreo scrisoare de dragoste (şi cel mai probabil nici nu va primi) pe care să o regăsească mai tîrziu în viață împarfumată de trecerea anilor; toate mesajele ei sînt pe e-mail, messenger sau facebook; să ne păstrăm aşadar bine amintirile, cîte le mai avem, aşa bune sau aşa rele cum au căzut peste noi; pentru seara asta, cele bune.
Chiar azi am mâncat salată de varză crudă. 🙂
Dacă tot e vorba despre depănat amintiri, şi eu îmi amintesc de grădina cu de toate a bunicilor, apoi şi de cea a părinţilor.
Din primăvară, o să mă ocup şi eu de grădină. 🙂 M-am lăudat deja ce dovleci o să am (şi ce de Kürbissuppe sănătoasă o să fac; şi ciorbă de lobodă). Şi nu numai.
Iar apropo de moare, cred că e momentul propice să ne gândim la asta.
Faţă de asiaticii din articol, avem avantajul că varză e din belşug, fără coadă.
@teodora: le-au dat chinezii pînă la urmă nişte vagoane cu varză, ca să se potolească; cît despre capabilitățile tale culinare (din ce în ce mai evidente şi mai greu de ignorat), poate le punem în folosul celor care mai trec pe aici şi care au nevoie de ele (vezi doamna de zilele trecute, care încă nu şi-a luat inima în dinți pentru a reveni); cele bune.
Pingback: Szegediner Krautfleisch sau dom’ doctor, hai la o varza (si un nou termen in dictionarul culinar austriaco-roman) « Gulaschsuppe. Mai mult decat o simpla supa.