Sammy Davis Jr. nu e chiar unul dintre numele care, atunci cînd e rostit, ne fac să tresărim. Cel puțin nu pe noi, cei de prin România (sau poate că e doar o impresie de-a mea).
Însă cu sau fără recunoaşterea mioritică, este dincolo de orice dispută faptul că juniorul – care ar fi împlinit astăzi 85 de ani – a avut o viață ca-n filme.
Într-o țară care – deşi abia ieşită învingătoare dintr-un război mondial purtat în numele unor înalte valori morale – nu făcuse decît să înlocuiască fascismul de import cu rasismul autohton, tînărul Sammy avea noroc dacă era primit la propriile spectacole.
Încercările lui (repetate) de a avea o relație sentimentală cu o femeie albă (una dintre “tentative” avînd-o drept subiect pe celebra Kim Novak) erau cît pe ce să-l coste fie cariera, fie libertatea.
În urma unui accident de maşină care era să-l coste viața, s-a ales cu un ochi de sticlă şi o convertire la iudaism.
În politică a trecut de la democrați la republicani şi a şocat America atunci cînd l-a îmbrățişat pe preşedintele Richard Nixon în direct la o emisiune televizată. După care s-a întors la democrați, deşi Nixon îl invitase între timp să doarmă la Casa Albă.
Atunci cînd, fiind diagnosticat cu un cancer de gît, a avut de ales între a-şi păstra fie viața, fie vocea (tratamentul presupunea extirparea unei porțiuni din gît).
A ales-o bineînțeles pe cea din urmă, drept pentru care în scurtă vreme a trebuit să renunțe şi la cea dintîi.
Admirabil cum stii sa ne aduci aminte oameni remarcabili, despre care nu am stiut pana acum ca au in comun iesirea din viata in urma aceleiasi boli. Disney, Sammy… cine urmeaza? 🙂
@Gabi: deocamdată urmează leapşa preluată de la tine; apoi mai vedem, cele bune.