tot ce (nu) ai vrut să știi …

O cafea şi o ştire la Viena (foto: www.wikipedia.org)

Doi prieteni moscoviți se întîlnesc pe strada Arbat*. Unul dintre ei cu o cravată nouă, abia cumpărată.

- Frumoasă cravată, cît ai dat pe ea? îl întreabă amicul lui.

- Am luat-o de la magazinul cutare cu 300 de euro, se făleşte acesta.

- Te-ai grăbit amice, au la buticul de peste drum cu 400, la fel! replică primul.

Snoava de mai sus, absurdă pentru urechile unui om normal, capătă sens deplin într-o țărişoară zglobie şi plină de snobi(sme) ca a noastră. Nu e cazul să disperați însă căci, deşi ne distingem printr-o densitate remarcabilă de astfel de specimene la mia de locuitori, nu deținem nici pe departe monopolul asupra acestei trăsături profund umane. Spre exemplu, prin Budapesta fiind în vara anului 1990, am aflat cu tinerească uimire că ungurii îşi făceau cumpărăturile la Viena. De unde se întorceau – se pare că sensibil mai satisfăcuți – cu exact aceleaşi acareturi pe care le puteau găsi şi la magazinul universal din urbea lor.

Dacă tot am ajuns şi prin Viena … E o modă acum, să mergi să te cauți la doctor prin străinătățuri. “Absolut de înțeles” – ar putea spune oricine – în țara doctorului Ciomu, în care preşedintele şi prim-ministrul sînt cei dintîi în avionul care să-i scape de un sistem sanitar care îşi arde bebeluşii de vii.

Ei bine, aici devine momentul să ne amintim zicala “La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Pentru că – vuiesc zilele astea agențiile de presă – un pacient operat pentru un cancer de rinichi la o clinică austriacă s-a trezit din anestezie minus rinichiul sănătos. Rinichi extirpat, în totala desconsiderare a planului operator inițial, dintr-o “eroare umană”.

Luna trecută un bun prieten (medic şi el) m-a rugat să-l ajut cu o recomandare pentru mama lui, diagnosticată cu un cancer în zona gîtului. După o întreagă aventură amicul a ajuns cu mama cu tot la un renumit profesor din Viena, care i-a spus din prima că nu are ce să-i facă mai mult sau mai bun decît ce îi făcuseră medicii din România.

Ce susțin eu aici de fapt? Că erori se întîmplă şi la case mai mari, iar a greşi este omeneşte în fond. Că medicii noştri nu le sînt cu nimic inferiori ca pregătire profesională colegilor din țări cu punga (mult) mai groasă (dovadă exodul prezent al medicilor români înspre țările cu pricina). Diferența o face însă – din păcate în minus pentru noi – habarnamistul ajuns pe listă de partid în fruntea bucatelor (că tot îşi doreşte iubitul nostru conducător mai mulți ospătari; aş rîde un secol dacă l-aş vedea ajuns, prin cine ştie ce spital de prin Europa, pe mîinile vreunui medic român plecat în pribegie la îndemnul lui).

Revin şi închei: avem şi medici, avem şi profesori, avem şi artişti. Rămîne doar să mai învățăm să-i prețuim.

*stradă din zona centrală a Moscovei, celebră atît ca nod comercial dar şi ca nucleu de viață artistică;

(ştirea despre ghinionistul pacient a călătorit – asemeni lui Columb în căutarea Indiilor – în sens invers celui anticipat, poposind mai întîi prin birourile agenției Xinhua; după care ne-a lovit, venind – nesuspectată de nimeni – dinspre răsărit, drept în moalele capului)

fii primul care votează

îmi place

nu îmi place