În vreme ce fetele de vîrsta ei se mai bucurau încă de păpuşile lor, ea făcea tenis de performanță. Şi nu orice fel de performanță, ci una de cel mai înalt nivel.
Înainte de a ajunge la vîrsta majoratului le-a înfruntat pe cele mai mari jucătoare ale vremii: Chris Evert, Billie Jean King, Tracy Austin, Pam Shriver.
Andrea Jaeger - copertă biografie (foto: www.wikipedia.org)
La 16 ani abia împliniți a ajuns numărul 2 în ierarhia tenisului mondial feminin. Ceea ce nu e deloc puțin avînd în vedere că locul 1 era deținut de nimeni alta decît de Martina Navratilova.
La doar 19 ani, vîrstă la care cele mai multe cariere abia se înfiripă, a ei se încheia brusc în urma unui accident suferit chiar pe terenul de tenis, în timpul unui joc.
“Acest accident a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întîmplat. Este alegerea lui Dumnezeu de a mă îndrepta către copiii bolnavi.”
Din acel moment, Andrea Jaeger şi-a dedicat într-adevăr viața îngrijirii copiilor bolnavi de cancer. A înființat şi o fundație căreia i-a donat toți banii cîştigați din sport – vreun milion şi jumătate de dolari. Iar în 2006 – la doar 41 de ani – s-a călugărit, devenind sora Andrea.
Că tot vorbeam ieri despre oameni şi despre opțiunile lor.
(articol sugerat de Daniel, care s-a împiedicat de subiect într-un ziar online de limbă franceză)
Simplă muritoare cum sunt, mi-e greu uneori şi să înţeleg resemnarea şi seninătatea cu care acceptă unii loviturile vieţii, nu-mi rămâne decât să-i admir. Mulţumiri lui Daniel pentru sugestie şi ţie că ai urmat-o. Foarte interesantă şi “scrierea suşă”.
@Daria B.: nu numai că acceptă (cel puțin în acest caz), dar găsesc chiar energie pentru a începe să ofere din ceea ce au; detectez cumva o pregătire medicală, sau pe aproape?
Pregătire medicală, eu? Doar pentru că am folosit cuvântul suşă? 🙂 nici măcar pe-aproape, poate din păcate. Dacă nu punem la socoteală (nici n-ar trebui) cei 2-3 ani în care am participat la concursul Sanitarii pricepuţi :))
@Daria B.: e un început, de ce nu?
Pingback: Pe-o clapă de pian » Noaptebunacopii
Salut,
Articolul e simpatic, dar ce m-a miscat de-a dreptul a fost al doilea filmulet atasat articolului (la celelalte n-am mai avut timp sa ma uit), in care o vedem pe Andrea cea incruntata si bataioasa din perioada competitiva (o oglinda a deficitului de iubire si caldura primite in copilarie, probabil), in contrast cu lumina chipului si zambetului Sorei Andrea, impacata cu destinul ei, jucandu-se cu acei copilasi bolnavi si impartasind cu ei din prea-plinul izvorului ei de dragoste eliberata.
Uitasem complet de Andrea Jaeger, chiar daca pe vremuri urmaream tenisul feminin (pe vremea Virginiei Ruzici, care cine stie ce a mai devenit si ea …). Redescoperirea ei si aventura ei spirituala mi-au cam dat oarecare fiori.
http://en.wikipedia.org/wiki/Andrea_Jaeger
Despre Virginia Ruzici: http://www.tvr.ro/articol.php?id=2958
@Daria B.: Virginia se numără şi ea printre învinsele Andreei Jaeger, dealtfel.
@Daniel: mă bucur că ai revenit, chiar dacă doar (încă) cu sugestii şi comentarii; aştept să îți iei inima în dinți şi timpul în propriile mîini şi să vii şi cu ceva contribuții mai consistente; cele bune, la mulți ani!
Şi pe mine mă impresionează oamenii care li se dedică celor din jur.
P.S. Numele Virginiei Ruzici mi-a sunat foarte cunoscut. (Cred că l-am auzit pe la tatăl meu.)
@Teodora: spun unii că Virgina a fost cea mai mare jucătoare de tenis pe care am avut-o.
Pingback: cu fumul în sînge | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...