boală grea, tratamente speciale


Cancerul este, fără îndoială, o boală cumplită.

În primul rînd prin complexitatea afecțiunilor pe care le numim generic “cancer”, lucru care explică şi dificultatea de a le diagnostica şi trata, ceea ce are drept consecință finală ratele de vindecare aflate încă departe de ce ne-am dori.

Iar mai apoi prin impactul psihologic devastator pe care îl are cuvîntul “cancer” atît la nivel individual, cît şi în subconştientul colectiv.

Poate şi de aceea unele dintre cele mai renumite universități, dar şi marile companii de medicamente au făcut din tratamentul cancerului o prioritate. Şi cu siguranță din aceleaşi motive mai toate țările şi-au creat – fiecare după puterile ei – programe de luptă împotriva cancerului.

România are la rîndul ei un program național de diagnostic şi tratament al cancerului, poate chiar un pic prea ambițios pentru puterile ei. Spun ambițios deoarece, chiar dacă pe hîrtie toată lumea ar trebui să beneficieze de cele mai noi tratamente şi medicamente disponibile la nivel mondial, în practică lucrurile nu stau deloc aşa.

Acest lucru a fost destul de evident chiar şi în perioadele de creştere economică, atunci cînd bugetul alocat pentru sănătate era mult mai consistent. Iar discrepanța dintre dorință şi putirință a devenit de-a dreptul bătătoare la ochi acum, cînd criza nu se mai dă parcă dusă din bătătură.

În ceață (foto: www.chilloutpoint.com)

Zilele trecute, un cunoscut care lucrează în domeniu îmi spunea că lista cu medicamente compensate şi gratuite – inclusiv cele pentru cancer – nu a mai fost revizuită de 2 ani de zile. Iar între timp guvernul nu pierde nici o ocazie să anunțe că va reduce şi mai mult lista respectivă, anume la strictul necesar.

Ce formă va lua acest “strict necesar” rămîne de văzut, însă nu e deloc o sarcină simplă. Mai ales după ce vreme destul de îndelungată oamenii au fost obişnuiți într-un anume fel. Şi mai ales într-o țară în care sistemele alternative de asigurări de sănătate nu sînt nici pe departe pregătite să preia acest şoc.

Dar vom trăi (sper) şi vom vedea.

(am făcut această mică divagație ca urmare a unui articol apărut pe Antena 3 online)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *