Luna asta, în urmă cu doar cîteva zile, tatăl meu ar fi trebuit să-şi serbeze ziua de naştere.

Dacă nu s-ar fi îmbolnăvit de o formă de cancer numită mielom multiplu.

Dacă acest mielom multiplu, odată diagnosticat, nu ar fi evoluat extrem de rapid şi de agresiv.

Dacă variantele de tratament încercate, unele cu medicamente obținute cu autorizație specială, ar fi reuşit să țină în frîu boala.

Dacă tatăl meu ar fi fost mai atent la anumite semne şi simptome şi s-ar fi dus mai din timp la medic pentru un diagnostic.

Dacă …

De ziua lui un gînd fugar m-a ispitit să scriu un articol despre el. Apoi m-am gîndit, grăbit şi greşit, că acest blog nu trebuie să devină prea personal, pentru că e dedicat tuturor.

Claire Chew - 19 pași ai durerii (sursa: www.oncolink.org)

Numai că, am realizat apoi, dacă e dedicat tuturor, înseamnă că trebuie să vorbească despre şi pentru fiecare.

Revin aşadar astăzi pentru a îndrepta această greşeală, ascultîndu-l pe Nichita:

“Dragule, lasă măcar un cuvînt de-al tău

să-mi fie lespede.”

(Nichita Stănescu – Învățăturile cuiva către fiul său)