Nichita
Aceasta e (cel puțin pentru noi şi cel puțin pentru astăzi) întrebarea.
Iar dacă poporul a dat deja un răspuns gîlgîitor la acestă dilemă lichidă, noi, ca filozofi amatori ce preferăm întotdeauna un fir de mătase savant despicat în patru unui odgon zdravăn de cînepă neprelucrată, mai adăstăm preț de o duşcă asupra subiectului.
Şi ne întrebăm: oare cîte cărți nu ar mai fi fost scrise, cîte tablouri nu ar mai fi fost pictate sau cîte simfonii ori concerte nu ar mai fi fost compuse?
Care ar fi fost astăzi poeziei româneşti astăzi dacă un Nichita, spre exemplu, nu ar fi avut o idilă de o viață cu alcoolul? Dacă muza lui nu s-ar fi prezentat, conştiincioasă, cu sticla de vodcă în poşetă la fiecare întîlnire de lucru?
Li Bai
Sau care ar fi fost starea poeziei chineze dacă un Li Bai, să zicem, nu ar fi privit la lună prin aburii vinului. Pe care l-a apreciat atît de mult încît a fost inclus în extrem de selectul club al „Celor opt nemuritori ai cupei de vin”.
Pe de altă parte, Nichita s-a stins ca urmare a unei ciroze (posibil complicată cu un cancer hepatic) la o vîrstă la care ar mai fi avut multe de spus în limba poezească.
Iar Li Bai, confratele lui iubitor de licori, s-a prăpădit înecat – culmea – cu apă, după ce a căzut dintr-o barcă pe cînd încerca, beat fiind, să îmbrățişeze luna care se reflecta în fluviul Yangzi. Probabil ca să-i şoptească la ureche ultima poezie scrisă pentru ea, una din multele care aveau să-i urmeze.
Cîtă poezie am căpătat, aşadar, şi cîtă am pierdut?
Din această dilemă nu putem ieşi.
Ramane de vazut care dintre bloggari intra primul in aceasta companie selecta!
@virtualkid: nu ştiu ce să spun, deocamdată văd că renunță pe capete la fumat; sper să găsească o cale de mijloc şi pentru partea cu băutul; cele bune.
Exemplele sunt prost alese, se stie ca Nichita Stanescu era intotdeauna “impartasit” cand scria Poezia! deci, probabil ca mult mai putine sau mult mai neinspirate ar fi fost versurile lor. Pledoaria ta este pentru slujbasi, gospodine etc. dar NU se aplica la artistii de geniu. Este ca si cum i-ai cere unu saman sa intre in transa fara a se “droga” …
@cana cu cirese: nu sînt sigur că înțeleg ce vrei să spui; ceea ce spun eu este că nici Nichita, nici Li Bai (nici mulți alții pe care îi considerăm acum genii) nu ar fi ajuns ceea ce sînt dacă nu ar fi băut; iar aici observ că sîntem de acord; prin urmare concluzia cu gospodinele mă lasă un pic confuz; poate îmi explici, cele bune.
Pingback: un dansator pe sîrmă | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: cancerul în vremea hormonilor | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: soluția interioară | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: cancerul în vremea hormonilor | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: soluția interioară | tot ce (nu) ai vrut să știi …