Valeriu Sterian (foto: www.wikipedia.org)
A trăit o viață întreagă părînd că nu a reuşit niciodată să-şi găsească locul.
A cîntat de parcă nu mai era nimic altceva de făcut pe lume.
Împreună cu a lui “Companie de sunete” a “fabricat” ce a ştiut el mai bine, adică sunete. Care au sunat mereu într-un fel anume. Care mai sună încă într-un fel anume în urechile celor care au trăit, împreună cu el, nişte vremuri anume.
Valeriu Sterian a fost un om ca oricare, cu bunele şi cu relele lui. Dar mai ales cu sunetele lui, care pentru el au fost mai presus de toate.
Ca om, a plecat dintre noi în urma unui cancer. Ca meşter de sunete, se află încă printre noi.
Astăzi ar fi fost ziua lui de naştere. Pe care o sărbătoreşte probabil, ca un menestrel iremediabil, tot pe drum, pe la curtea vreunui rege.
A cărui ospeție o plăteşte, cel mai probabil, tot cu sunete.
Interesant ca si Sterian si Partos au lasat frumusete de competente greu dobandite, in psihologie si sociologie, pentru leacuri sufletesti mai blande, venite dinspre lumea sunetelor armonioase…
S-au prins ca muzica este mai eficace decat o statistica sau o terapie cognitiva.
@clement: eu cred că au făcut bine ce au făcut; tot un fel de psihologie aplicată, ai dreptate; cele bune.
imi place foarte mult melodia Exercitiu
@daniel rus: eu am un disc de vinil (Veac XX) pe care la un moment dat îl învățasem pe de rost, cu muzică, cu versuri, cu tot; din păcate nu mai am la ce să îl ascult, însă am de gînd să îmi cumpăr un pick-up; cele bune.