un trubadur întîrziat


Valeriu Sterian (foto: www.wikipedia.org)

A trăit o viață întreagă părînd că nu a reuşit niciodată să-şi găsească locul.

A cîntat de parcă nu mai era nimic altceva de făcut pe lume.

Împreună cu a lui “Companie de sunete” a “fabricat” ce a ştiut el mai bine, adică sunete. Care au sunat mereu într-un fel anume. Care mai sună încă într-un fel anume în urechile celor care au trăit, împreună cu el, nişte vremuri anume.

Valeriu Sterian a fost un om ca oricare, cu bunele şi cu relele lui. Dar mai ales cu sunetele lui, care pentru el au fost mai presus de toate.

Ca om, a plecat dintre noi în urma unui cancer. Ca meşter de sunete, se află încă printre noi.

Astăzi ar fi fost ziua lui de naştere. Pe care o sărbătoreşte probabil, ca un menestrel iremediabil, tot pe drum, pe la curtea vreunui rege.

A cărui ospeție o plăteşte, cel mai probabil, tot cu sunete.


Leave a comment

Your email address will not be published.

0 thoughts on “un trubadur întîrziat

  • clement

    Interesant ca si Sterian si Partos au lasat frumusete de competente greu dobandite, in psihologie si sociologie, pentru leacuri sufletesti mai blande, venite dinspre lumea sunetelor armonioase…
    S-au prins ca muzica este mai eficace decat o statistica sau o terapie cognitiva.

    • doctorultau

      @daniel rus: eu am un disc de vinil (Veac XX) pe care la un moment dat îl învățasem pe de rost, cu muzică, cu versuri, cu tot; din păcate nu mai am la ce să îl ascult, însă am de gînd să îmi cumpăr un pick-up; cele bune.