Zeița şerpilor - artă minoică (foto: www.wikipedia.org)
Atunci cînd vorbim despre calciu ne gîndim de obicei la oase, dinți sau … lapte. Dacă în discuție însă apare şi cuvîntul “sîn”, rămînem în mod tradițional blocați. Desigur, pe varianta lapte.
Mai nou însă cercetătorii australieni (ei bine da, încă o pată pe blazonul omniprezenților cercetători englezi) ne mai oferă o variantă. Varianta propusă de ei este nici mai mult nici mai puțin decît “cancer”. Începînd de azi, 2 octombrie, cînd au anunțat (şi desigur publicat) descoperirea faptului că o anume proteină responsabilă cu transportul calciului într-o zonă specifică din celulă se regăseşte în cantități mai mari în multe cancere de sîn.
Ceea ce poate duce la concluzia absolut logică potrivit căreia o cantitate mai mică din această proteină ar conduce la o incidență mai mică a respectivei forme de cancer. Ipoteză care a şi fost deja verificată în practică de către respectiva echipa de cercetare, care a reuşit să oprească proliferarea tumorală prin inhibarea proteinei în cauză.
Iată aşadar că numitul calciu îşi extinde aria de influență în viața şi în sănătatea noastră. Iar faptul că vestea e anunțată chiar la începutul lunii dedicate cancerului de sîn nu poate fi decît o coincidență (fie ea şi calculată) fericită. În plus luna e lungă, cercetătorii mulți, iar coincidențele faste sînt întotdeauna binevenite.
Nu putem decît să sperăm că vor fi şi altele asemenea.
Deci e bine sa dam de lucru proteinelor alea sau e mai bine să le lăsăm şomere?
😕
@arcadia: deci se vor ocupa tot cercetătorii, că noi singurei nu prea avem ce să le facem proteinelor în cauză, chiar dacă am vrea.
Bună dimineața!!
De fiecare dată, când trec pe la tine, deschid bine ochii!
@incertitudini: bună dimineața; nu trebuie să te sperii; nu înseamnă că, deodată, calciul e periculos; de fapt calciul este esențial pentru toate procesele celulare, practic nu putem trăi fără el; problema e cu acea proteină, care se pare că e prezentă în proporții mai mari în cazurile de cancer de sîn; e doar o chestiune de dezechililbru, cum este de fapt, în esența lui, cancerul ca boală: un mare dezechilibru care apare în corpul nostru la un moment dat; o zi bună îți doresc.
adica mai luam calciu sau nu :)?
@Zazuza: vezi răspunsul pentru incertitudini; am scris articolul nu ca să sperii, ci ca să transmit un mesaj pozitiv, de speranță; cu cît înțelegem mai bine ce se întîmplă în corpul nostru, cu atît vom fi mai pregătiți să ne păstrăm sănătatea; cît despre calciu, eu cred că suplimentele de calciu sub formă de pastile ar trebui luate doar pe perioade limitate, în situații de dezechilibru major; în mod normal calciul ar trebui să provină în totalitate din alimentație, cu singura condiție ca aceasta să fie corectă; sînt sigur că bunica ta nici nu a ştiut ce e acela un supliment de calciu, însă bănuiesc că a fost o femeie sănătoasă şi puternică, ca mai toate bunicile noastre; te mai aştept pe aici, cele bune.
multumesc de raspuns! stiu ca deja medicii au pareri impartite cu privire la aportul de calciu din pastile, medicul de familie din RO de exemplu nici nu vrea sa auda de asa ceva, sau, in orice caz, exact cum mi-ai spus si tu, ar trebui luat pe perioade bine delimitate. oare sa mai aduc in discutie povestea aia feminina cu “mi-e rau”, “aoleu, sigur ai o cadere de calciu!” :)?
@zazuza: există deja dovezi care arată faptul că suplimentele alimentare în general (ştii tu, multivitamine, oligoelemente etc.) sînt frecții la piciorul de lemn, asta în cel mai bun caz; pentru a ne ajuta ele trebuie să provină din hrană, pentru că doar aşa îşi pot pune în valoare calitățile; altfel, “rupte” din contextul lor natural, nu prea mai fac nici cît o ceapă degerată.