Plastic jur-împrejur (foto: www.wikipedia.org)

Doar plastic (foto: http://english.pravda.ru)

Dacă ieri am vorbit despre cum preparăm o mîncare bună, haideți astăzi să vedem în ce anume o preparăm, pentru ca ea să fie şi sănătoasă.

Bunicile noastre primeau printre altele ca zestre – ce vremuri – un set de argintărie, eventual cu blazonul unui orfevrar de renume (deh, obiceiuri mic burgheze, fasoane de capitalism decadent).

Mamele noastre, crescute în spiritul unui socialism angajant şi uniformizant, se mulțumeau cu ceva inoxărie standard, cu ştanța vreunei fabrici aproape invariabil numită Oțelul Roşu.

Surorile  şi fiicele noastre, mă tem, vor trebui să se mulțumească doar cu nişte plasticăraie ieftină, cumpărată de la buticul din colț şi turnată pe la vreo presă dintr-o curte aflată la două străzi distanță.

Lăsînd gluma la o parte, ceva se întîmplă aici. O fi poate evoluție în numele progresului, asta însă nu înseamnă că ea vine şi fără nişte costuri pentru noi, iubitorii de modernitate. Căci se pare că tacîmurile, ustensilele şi vasele de plastic pe care le folosim zilnic la bucătărie nu sînt chiar atît de inofensive pe cît ne închipuim. Asta deoarece, încălzite la cuptorul cu microunde sau în contact cu apa fiartă sau cu mîncarea fierbinte, pot elibera substanțe toxice care favorizează diverse boli, printre care diabet, obezitate şi cancer.

Una dintre aceste substanțe este bisfenolul A (BPA), cu care ne-am noi mai întîlnit dealtfel pe aici. E adevărat că la capitolul conserve, însă se pare că nu se dezminte nici la secțiunea plastic. Unde “punctează” la fel de “eficient” în cazul celor mai frecvente două tipuri de cancer: cancer de sîn la femei şi cancer de prostată la bărbați.

O altă substanță aflată pe lista neagră a plasticului de toate culorile este dietil-hexil ftalatul (DEHP), cel mai folosit ingredient în binecunoscutul PVC (şi, drept urmare, în numeroase materiale şi dispozitive cu uz medical), care a fost dealtfel interzis în Uniunea Europeană. Tot la capitolul PVC ne lovim şi de clorura de vinil, substanță recunoscută deja de către Agenția Internațională pentru Studiul Cancerului (de pe lîngă Organizația Mondială a Sănătății) drept un carcinogen uman.

Asta înseamnă că ar trebui să ne facem griji? Şi dacă da, cînd?

Eu cred că ar cam trebui să ne îngrijorăm măcar un pic dacă:

Pînă şi mîncarea ... (foto: www.wikipedia.org)

– ne hrănim copilul cu tacîmuri sau din recipiente (sticle, farfurii sau căni) care conțin material plastic, indiferent de temperatura mîncării sau băuturii pregătite;

– ne preparăm ceaiul sau cafeaua cu apă fierbinte (de la cuptorul cu microunde sau de la dozatorul de apă) în căni sau pahare de plastic;

– ne încălzim mîncarea (acasă sau la birou) în recipiente de plastic, sau o primim ca atare de la firma de catering;

– ne plac mititeii care poposesc sfîrîind de pe grătar direct în farfuria de plastic, chiar lîngă furculița de plastic cu care vor fi „savurați”.

Şi mai sînt fără îndoială destui de “dacă”, aşa încît puteți completa şi singuri lista.

(avertisment preluat de pe ediția online a celebrului – pentru unii dintre noi – ziar Pravda, acum într-o nouă prezentare, de care veți fi cu siguranță uimiți.)