microferma din balcon 14


Martin Heemskerck - Grădinile suspendate (sursa: www.wikipedia.org)

Cei dintre noi care am apucat să purtăm cravata roşie de pionier ne mai amintim cu siguranță aspectul inedit pe care începuse să îl ia peisajul citadin românesc în ultimii ani ai comunismului. Blocuri din ce în ce mai multe, la schimb cu spații verzi din ce în ce mai puține. Dar ce spun eu spații verzi? Iarba şi florile fuseseră înlocuite de pătrunjel şi mărar, iar arbuştii ornamentali schimbați pe araci de care atîrnau roşii, castraveți şi ardei graşi.

Mînați de lipsurile din ce în ce mai mari de prin piețe şi încurajați de o stăpînire tot mai speriată de perspectiva de a nu mai avea ce să le pună oamenilor în farfurie, proaspeții orăşeni ai industrializării forțate – abia mutați de la sate printre betoanele citadine – îşi regăseau instinctele de țărani şi reinventau agricultura printre aleile de bloc. Încet-încet, oraşele se transformau în sate ceva mai mari, cu case suprapuse şi curți înghesuite care beneficiau în schimb de acces pe alei pavate şi de iluminat public.

Roşii de balcon (foto: www.twigtea.com)

Vedeam atunci această metamorfoză inversă ca pe o corupție a ideii de urban, o reversare a ideii de progres în care, în loc să transferăm beneficiile civilizației de la oraşe către sate, făceam taman viceversa. Aflasem desigur deja la şcoală, cu uimire şi admirație, despre grădinile suspendate ale Semiramidei, construite în miezul celui mai oraş dintre oraşele antichității. Una dintre minunile acelei lumi, după cum mă asigurau toate manualele serioase de istorie. Nu era deloc însă cazul cu ceea ce vedeam eu în cotidianul din jurul meu, chiar dacă grădinile erau ultimul lucru de care să ducem lipsă.

Dar de ce această lungă introducere? Pentru simplul motiv că fenomenul grădinăritului urban – pe care îl credeam un subprodus al vremurilor comuniste – revine iată, în forță. De această dată însă ca subspecie a curentului ecologist. E adevărat că eu am aflat despre noile tendințe pornind de la relatarea unei agenții de presă chineze, care remarcă noua micro-agricultură din marile lor mega-oraşe, practicată – mulțumită fără îndoială şi înclinației spre miniaturizare a poporului chinez – de-a dreptul în balcoanele de bloc.

Însă dacă în China fermele agricole se mută în balcoane din rațiuni mai degrabă economice, în țările vestice motivația celor care o practică este – cel mai probabil – expresia unei fronde îndreptate împotriva agriculturii industriale şi a comerțului de supermarket. Simplu spus, oamenii chiar vor să se hrănească sănătos şi chiar iau măsuri în această direcție.

Iar satul începe iară să se mute la oraş.


Leave a comment

Your email address will not be published.

14 thoughts on “microferma din balcon

  • incertitudini

    Mi-a displăcut total chestia asta.
    La școală, aveam ore în clase orientate pe aceeași parte.Și cum obișnuiesc să țin fereastra deschisă, priveliștea era, zilnic, aceeași:petice de mărimi și forma diferite, ocupate cu te miri ce, împrejmuiri cu sârmă ghimpată, buruieni printre fire de ceapă, flori alături de scaieți,o sapă, trântită pe alee.
    Și acum mai sunt nostalgici în ale agriculturii printre blocuri..

    • doctorul

      @incertitudini: nici mie nu mi-a plăcut ce se întîmpla atunci, exact pentru motivele pe care le enumeri; mai ales că îmi aminteam cum, pe vremea cînd eram foarte mic, orașul meu era plin de flori, iar spațiile din jurul blocurilor erau adevărate oaze florale; pe atunci oamenii nu simțeau nevoia să cultive legume, deoarece le găseau la piață; aceeași oameni care, în doar cîțiva ani, schimbau firele de flori pe răsadurile de roșii; toate au o explicație … cele bune.

  • VirtualKid

    Pentru cine are rabdarea sa faca o calatorie de cateva minute, venim cu o recomandare de lectura:

    http://jumatati.blogspot.com/2010/10/rabdarea-calatorului.html

    Eu cred cu tarie ca sa incercam sa transmitem dorinta de a alege calea sanatoasa (mai ales) copiilor nostri, iar aceste incercari de a ne creste propriile plante pot fi si lectii de viata cu valoare de simbol, capabile sa aseze copilul pe o “albie corecta”…
    Altfel spus, nu putem sa crestem toti copiii doar cu gandul la consumism si la distractie!

    • doctorul

      @VirtualKid: foarte frumos ce faci tu, sau ce faceți voi mai bine zis; pe de altă parte nu putem să fim și grădinari, și croitori etc.; ca hobby pot să îl înțeleg, însă altfel riscăm să ne întoarcem la un stil de viață pastoral; sau poate asta e calea, mai mult sau mai puțin?

  • Teodora

    Am auzit şi de crescut găini în balcon.
    Ca să nu mai spun că Alex Ştefănescu povesteşte în “Bărbat adormit în fotoliu” despre cazul unui om care a murit pentru că, mergând pe stradă, i-a căzut în cap un… porc! (Cineva îşi creştea porcul pe balcon.)

    • doctorul

      @Teodora: ha, ha, ha, eu am auzit de cai ținuți prin sufragerie; extremiști sînt peste tot, însă un bonzai nu cred că a făcut rău la nimeni; pe de altă parte grădinăritul de balcon se pare că este mai răspîndit decît ne închipuim; cele bune.

  • arcadia

    Cui i se pare ca micro-agricultura domestica e floare la ureche sa ma intrebe (si) pe mine 😀
    Tot felul de vietati, tot felul de virusi, de ciuperci si alti dusmani pandesc de dupa fiecare frunza. Trebuie sa te documentezi asupra tratamentelor. Iar daca cele “naturale” (mai o zeama de urzici, mai una de tutun, mai un dus cu presiune) nu dau rezultate, trebuie sa apelezi la ceva chimicale daca vrei sa apuci sa vezi o minima recolta. Iar daca ajungi la chimicale si din prea mult zel depasesti sau gresesti doza, s-a dus pe apa sambetei agricultura eco.

    Vorbesc ca una care am cultivat anul asta 5 fire de rosii, doua de ardei, ceva patrunjel si plante aromatice plus doua fire de varza de bruxelle 😛

    • doctorul

      @arcadia: uite ceea ce pare o opinie avizată asupra subiectului; dacă aş fi ştiut de “aventurile” tale grădinăreşti suspendate, te-aş fi luat drept consilier pentru articolul în cauză; chiar dacă nu iese decît de o salată din ce înşiri tu acolo, tot ai un vîrf de barcă înaintea noastră; poate prinzi un an mai bun, la anul; succes, cele bune.

  • Zazuza

    mda, pe noi agricultura eco ne-a costat in Austria un lot mare de vita de vie anul asta. dar asta e, a fost o decizie constienta. avem insa mere, pere si gutui – tot eco, basca si cu puf galben ca de pui 😀

    • doctorul

      @Zazuza: de asta sînt şi atît de scumpe toate produsele eco; cei care o practică îşi asumă un mare risc, iar ceilalți, care vor să beneficieze de agricultura eco, ar trebui să fie pregătiți să plătească prețul respectiv; mă bucur pentru tine că poți să faci asta, cele bune. (p.s.: şi te şi invidiez un pic, trebuie să recunosc).

  • Nicole

    Eu am in balcon si terasa rosii cherry, care cresc bine de tot si in ghiveci, si care dupa ce m-am dat de ceasu’ mortii ca nu stiam ce inseamna copilitul si nici cum se face am sesizat ca astea mici cresc foarte bine fara sa le faci nimic. Nu am fost motivata de eco sau asa ceva, curent in care nu prea cred deoarece oricat de curat tii tu pamantul sau nu stropesti, ploaia care vine este la fel de plina de te miri ce, aerul este acelasi ca si la vecinul care da cu de toate, dar in fine…..Eu am fost motivata de pret. Cat te costa semintele, pamantul si ghivecele te-ar costa 1kg de rosii cherry. Recomand tutror celor care au balconul spre soare sau foarte bine luminat. Sunt foarte decorative de la inflorire. In alte ghivece am plante aromatice pe care le folosesc in bucatarie, iar o surpriza pentru mine a fost melissa, sau lemon balm, melissa oficinalis, care are un puternic gust, miros de lamaie. Imi doresc un maslin pe care cred ca pot sa il tin toata viata in ghiveci si pe care apoi l-as muta in gradina. Sunt chiar decorative si poti si consum din ele. Mi se pare foarte practic si decorativ.

    • doctorul

      @nicole: îmi amintesc din copilărie de un vecin care făcuse în spatele blocului o grădină superbă; iar în mijloc reuşise să aclimatizeze un smochin din care vara chiar mîncam cîteva fructe; omul avea o slujbă foarte grea în combinatul siderurgic (lucra la furnal, cunoscătorii ştiu ce înseamnă asta), iar ăsta era modul lui de a se exprima, de a se reechilibra după turele grele din fața focului; grădina lui (şi a noastră) a căzut în paragină după ce băiatul lui (prietenul nostru de joacă) s-a prăpădit de o leucemie; revenind la cele spuse de tine, eu am balconul către sud, poate la primăvară mă bag, dacă susții că e atît de simplu; poate, cu ajutorul tău, mă fac şi eu microfermier de balcon; cele bune, spor în toate.

  • Nicole

    Am sa pun mai multe semite ca sa fac rasaduri, ca sa am sa dau.
    Stii, am fost de curand in Korfu si am ramas uimita de mai multe lucruri, dintre care am fost fascinata de: nu exista un metru de balcon, terasa, scara, inclusiv in cabina capitanului de feribot rau vase de ceramica, o frumusete, cu flori, cu rosii cherry, cu busuioc, cu lamai, cu portocali, cu diverse…..
    Superb!
    Si am aflat ca maslinii dau rod dupa 70 de ani , primul rod, deci iti dai seama cum oamenii astia planteaza pentru generatiile viitoare, pentru ca mai mult ca sigur s-ar puea sa nu culeaga acele fructe! e o lectie asta, ca nu totul incepe si se sfarseste cu persoana noastra!

    • doctorul

      @Nicole: n-o ştiam pe asta cu măslinii, cu atît mai rău atunci cînd citesc despre coloniştii evrei din Cisiordania care le smulg localnicilor măslinii din pămînt sau le toarnă acid la rădăcină; încep să mă întreb dacă au înțeles ceva din propria lor suferință din cel de-al doilea război mondial; et in Korfu ego