Oare? (foto: www.wikipedia.org)
O noțiune atît de răspîndită, un cuvînt (sau mă rog, două) care a ajuns să fie înțeles de oameni de pe toată fața pămîntului, indiferent de sex, vîrstă, rasă, religie, educație sau echipă de fotbal preferată. Dacă cineva şi-ar (mai) propune într-o bună zi să creeze o (altă) limbă universală, probabil că ar fi una dintre primele intrări selectate pentru a-i alcătui dicționarul.
Eu ştiu însă şi un cuvînt/termen/noțiune care nu s-ar regăsi mai mult ca sigur în dicționarul respectiv. Deşi, ca şi contrariu al primului, poate că ar trebui (fie şi numai dintr-o firească nevoie de echilibru, pe care natura este de regulă în stare să îl realizeze, mai devreme sau mai tîrziu).
Slow-food.
Mai sigur (foto: www.wikipedia.org)
Fără îndoială, un termen aproape necunoscut celor mai mulți dintre noi. Dar şi celor mai mulți dintre ei. Este răspunsul domol dat de bătrîna coană Europa la repetata provocare aruncată peste ocean de pişicherul unchi Sam sub formă de chiftele turtite şi aripioare de pui rahitici.
Introdus – unde altundeva decît – în Italia, țara rafinamentelor culinare demne de o dolce vita, conceptul face parte dintr-o mişcare mai amplă numită slow movement, care îmbie omenirea contaminată de modernitate să se reîntoarcă la un ritm de viață mai apropiat de firea umană. Agricultura ecologică, păstrarea biodiversității, educarea gustului şi a unor obiceiuri alimentare sănătoase, sînt principalele obiective ale celor care au ales să se grăbească încet.
Pentru că ei au înțeles un lucru: chiar dacă ajung mai tîrziu, ajung mai sigur.
Ajung mai târziu, mai sigur şi… mai departe (la bătrâneţe).
Cred că la ţară s-a păstrat oarecum the slow movement. Vorba lui Blaga, veşnicia s-a născut la sat. Şi tot acolo s-a conservat. Am avut ocazia să constat că la ţară se mănâncă sănătos, se doarme la prânz, se trăieşte până la 85-90 de ani, şi nu oricum, ci în putere.
Noi, în urbe, avem agenda plănă, în drum spre o altă întâlnire ne oprim un pic la pizza hut, la întâlnirile cu prietenii (dacă mai încap pe agendă) ne văităm că ce repede a trecut săptămâna, ce ritm rapid al vieţii, ce agitaţie, ce aglomeraţie în trafic sau în tramvai etc.
Din filmul Occident îmi amintesc o fază care mi s-a părut genială.
Mama vorbeşte prieteneşte cu fiica ei. Printre altele, spune ceva de genul:
– N-am mai ieşit şi noi amândouă la un restaurant…
Următoarea secvenţă le arată pe amândouă la McDonalds.
Mi s-a părut grozav spiritul de observaţie al lui Cristian Mungiu când a aplicat soluţia asta pentru personajele sale. Pentru că e exact ca-n realitate.
@Teodora: aşa este, țăranii poate că nu au atîta şcoală, însă – sau poate tocmai de aceea – înțeleg mai bine ce înseamnă o viață trăită aşa cum trebuie; trăiesc mai mult şi muncesc (sau sînt activi) pînă intră în groapă; iar cînd se uită înspre noi, orăşenii, o fac cu un zîmbet în colțul gurii şi pe bună dreptate: din punctul lor de vedere locuim în nişte cutii de beton suspendate, mîncăm toate porcăriile – chiar dacă frumos ambalate la cutie – şi alergăm toată ziua de colo-colo ca nişte muşte fără cap şi fără scop; mai poftim de zi ceva …
desi sunt din fire repezita si fara rabdare, cand vine vorba de a manca prefer sa… do it slowly. e ok sa prepari rapid ceva si sa nu petreci ore in sir la cratita, dar asta chiar nu are nimic de-a face cu conceptul de fast-food asa cum a fost el impamantenit. fast cooking, slow eating as zice eu. caci de multe ori uitam ca, pe langa scopul clar al mancarii, ea mai aduce si savoare, placere, incantare pentru simturi.
@Zazuza: se vede că eşti iute din felul în care pregăteşti mîncarea şi în care scrii despre asta; nu cred că asta e neapărat rău, nu sînt adeptul unei hrane prea elaborate, pentru că ştim cu toții că asta distruge mare parte din ce e bun în ea; şi da, momentul mesei ar trebui să redevină unul dintre reperele importante ale zilei, care să ne ajute să funcționăm în restul timpului într-un mod armonios şi sănătos; cele bune.
da’ sa stii ca de ex. la gulas am rabdare sa fierb o seara si o zi 😉
@Zazuza: surprinzătoare mereu …
Un salut tovarasesc din Hong Kong, unde sunt peste 200 de McDonalds-uri, calci pe ele ca pe dude, toate pline ochi zi si noapte. Localnicii ADORA (si sunt 7 milioane) !
Ba chiar se impamanteneste conceptul de McWedding !! Adicatelea, hai cu alaiul, nasu mare si cuscrii la fast-foodu’ din coltz, la niste McNuggetzi festivi, alintati cu o coca ghiurghiulie. Iar pe copilul lor chinez unic o sa-l cheme probabil Ronald.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1320488/McDonalds-wedding-Couples-marry-fast-food-chain-HK-January.html
Shocking Asia, carevasazica.
Nu ca as fi fan de nunti de-alea de ale noastre, cu dar, cu manele, cu bataie la sfarsit de la bani.
Dar astia de la McDo, Coca-Cola, Nestle, Danone etc si complicii lor de la supermarketuri ne-au declarat (discret, dar fara mila) razboi. Iar numarul victimelor, ca si al aliatilor lor dezinteresati si inconstienti (idioti utili, vorba tatucului Stalin) creste exponential. Chiar daca numarul celor care se “desteapta” creste, procentajul lor e in cadere libera.
Aparati-va copiii, oameni buni !
Altfel, All Blacks a pierdut in ultima secunda impotriva Wallabies. Jale mare … asa ca ne-am inecat amarul cu niste vin neozeelandez, intr-un restaurant bio din HK – din fericire, si numarul astora creste, chiar daca mai slowly decat panaramele celelalte..
Multa sanatate si vigilenta, stimabililor.
ca nocivitate, McDo este comparabil cu manelele – parerea mea 😀
@Zazuza: lesne de zis, de prin cea Austrie, bine că nu le-a dat (încă) prin cap să le combine pe cele două, că atunci să te ții; dar în eterna şi fascinanta Românie nu se ştie niciodată; că doar avem deja posturi de televiziune de manele, cluburi de manele, cît crezi că mai durează pînă va veni cineva cu ideea unui fast-food cu manele? na, că le-am dat şi ideea …
@Daniel: iar lîngă shocking Asia merge cu siguranță şi o amazing Romania: cînd s-a deschis mac-ul de la Buzău, a fost organizată o recepție (deh, e un restaurant, totuşi) la care domnii au venit la costum, iar doamnele în rochie de seară; aibi de grijă prin cele străinătățuri, cele bune.
Oricum, pe italieni cu greu îi urnești din dieta lor mediteraneeană, una dintre cele mai sănătoase din lume.Mă rog, le dă mâna. Altă climă, alte alimente, alte obiceiuri alimentare…
@silavaracald: ba ar fi bine să nu îi urnim deloc, că prea fac bine ce fac; poate de la ei ne va veni şi nouă “salvarea”, că altfel ne năpădesc keiefsii-iii şi macdonaldşii; nici francezii nu se lasă mai prejos, dealtfel, cînd le mai pun din cînd în cînd tarabele la perpelit; noi să fim sănătoşi, cele bune.
Pingback: carte de departe | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
A tavola non s’invecchia asa zic italienii! Adica timpul pe care il petreci in jurul mesei nu “se pune” la va anii tai! Sunt o mare admiratoare a dietei mediteraneene.
@Nicole: bine zic talienii ăştia; am avut parte de felurite “variațiuni” pe teme mediteraneene (spaniole, italiene, greceşti, libaneze, israeliene) de la mama lor de-acasă; fără cusur, fără cusur.
Pingback: ne mişcăm, dar mai încet | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: mitul McDonald’s sucombă în Bolivia | tot ce (nu) ai vrut sa stii …
Pingback: carte de departe | tot ce (nu) ai vrut să știi …