Într-o vreme în care cărțile bune erau mult mai rare iar cele proaste – din fericire pentru cei care oricum nu aveau altceva mai bun de făcut – mult mai lesne de identificat, mi-a căzut în mînă un op al lui Romulus Rusan, un scriitor pe nedrept cunoscut mai degrabă drept soț al Anei Blandiana.

“O călătorie spre marea interioară” mi-a dezvăluit atunci – într-o perioadă în care călătoriile se petreceau pentru cei mai mulți dintre noi doar în imaginația noastră – o lume plină de soare, măslini şi talazuri învolburate. Dar şi de semne, cuvinte şi simboluri.

Tineri şi entuziaşti, Romulus şi Ana refăceau în cheie modernă, pe maluri bătătorite de medi terrana, un drum în limba română către rădăcinile noastre greco-latine. Un periplu completat de o aventură către o altă mare interioară, cea pe care o purtăm fiecare în noi. “Marea noastră”, altfel spus, într-o timidă traducere a titulaturii aplicate cu trufie de strămoşii noştri romanii luciului de apă ajuns vremelnic în curtea lor din spate.

Antonio Millo - Mediterana (sursa: www.wikipedia.org)

Îmi amintesc din acea carte uimirea cu care cei doi au descoperit într-o piață din Atena un camion cu inscripția ΜΕΤΑΦΟΡΑ (METAFORA). Oameni de litere, s-au întrebat nedumeriți ce figură de stil poate ascunde atît de prozaica activitate de aprovizionare a piețelor agro-alimentare. Pînă ce au aflat că, în greaca modernă, metafora înseamnă de fapt “transport”.

Dincolo de orice metaforă, în timpuri în care iată, granițele fizice nu mai sînt un obstacol pentru o călătorie înspre Mediterana, avem tot mai multă nevoie, fiecare dintre noi, de un drum către a noastră Mare interioară.

Un drum care ne poate ajuta atunci cînd sîntem bolnavi. Dar pe care e bine să pornim din plină sănătate.