din transplant în tumoră


Sau, în limbaj mai puțin medical, din lac în puț.

Este ceea ce a trăit Mary-Ann, o scoțiană care suferea de insuficiență renală (o boală gravă a rinichilor, care pierd capacitatea de a elimina toxinele care se acumulează permanent în corpul nostru).

Toate necazurile ei păreau să se fi terminat atunci cînd Mary-Ann a primit un transplant de rinichi. Pentru a se putea bucura o vreme mai îndelungată de rinichiul ei de împrumut, Mary-Ann a avut nevoie de un tratament cu medicamente care să îi slăbească sistemul imunitar. În lipsa acestui tratament corpul ei ar fi putut dezvolta o reacție de rejet (respingere) a rinichiului, cu perspectiva pierderii acestuia.

Nu după multă vreme, un nodul apărut pe un sîn a arătat la biopsie prezența unui melanom malign cu metastaze. Medicii au acționat rapid: medicația imunosupresoare a fost oprită, iar rinichiul îndepărtat. Pentru Mary-Ann a fost însă, din păcate, prea tîrziu.

La scurt timp după această nefericită întîmplare George a trecut printr-o experiență parcă trasă la indigou. Insuficiență, transplant, melanom – o coincidență mai mult decît frapantă. Drept urmare, a fost inițiată o anchetă medicală extrem de laborioasă care a dat de urmele femeii de la care proveneau cei doi rinichi.

Numele donatoarei figura – surpriză – într-o bază de date care înregistra pacienții cu melanom. Cu optsprezece ani înainte, femeia fusese operată pentru o mică tumoră pe piele, iar apoi urmase, timp de nu mai puțin de cincisprezece ani, un tratament la o clinică specializată în melanom malign. În final fusese declarată “complet vindecată”, cu doar un an înainte de moartea sa accidentală în urma căreia a devenit donatoare de organe.

Să punem acum întîmplările de mai sus cap la cap. Deşi oficial declarată “vindecată”, femeia donatoare a păstrat în corpul ei aparent sănătos o serie de micro-tumori. Pe care însă sistemul ei imunitar competent nu le-a lăsat să se dezvolte.

Forme, semne (foto: www.environmentalgrafitti.com)

Situația s-a schimbat însă dramatic atunci cînd aceste micro-tumori au fost transplantate – împreună cu rinichii respectivi – în corpurile lui Mary-Ann şi George. Deoarece sistemele lor imunitare fuseseră intenționat “adormite” pentru a accepta grefa, nu au mai putut ține în frîu micro-tumorile, care şi-au reluat imediat comportamentul haotic şi invadator.

Pentru că au înțeles ce s-a întîmplat, medicii au putut lua măsurile corecte: i-au înlocuit lui George medicația imunosupresoare cu un imunostimulator puternic care să respingă rapid rinichiul purtător de melanom. George s-a întors la dializă, însă la doi ani după intervenție era încă în viață, fără nici o urmă de melanom. Revenit la o activitate normală, sistemul lui imunitar şi-a făcut pe deplin datoria şi a îndepărtat micro-tumorile primite “cadou”.

Încă o dovadă că avem în noi toate resursele pentru a învinge cancerul.

(povestea de mai sus a apărut în New England Journal of Medicine; eu unul am aflat-o tot de la David)

Leave a comment

Your email address will not be published.