O veche zicală care poate fi, iată, “citită” astăzi dintr-o cu totul altă perspectivă.

Încurajat de succesele fulminante de pe tărîm tehnologic, Homo Sapiens a decis la un moment dat că stă în puterea lui să facă să se întîmple multe lucruri. Printre altele, eventual, să nu se mai îmbolnăvească. Sau, cel puțin, să taie din faşă orice încercare a vreunei boli de a-i (mai) popula fizicul.

Cam în acest context a apărut ideea de screening (to screen = “a cerne”, în limba engleză). Care înseamnă în esență testarea preventivă a unor largi segmente de populație – considerate la risc pentru o boală sau alta – în scopul depistării precoce a respectivei afecțiuni (cu promisiunea unui tratament mai rapid, mai puțin traumatizant şi cu mult mai multe şanse de reuşită).

O idee foarte bună, nimic de zis, căci însăşi esența medicinii este menținerea stării de sănătate şi prevenirea îmbolnăvirii. Numai că şi aici, din rațiuni mai mult sau mai puțin imputabile firii omeneşti – pe de o parte – dar şi – pe de alta – limitelor metodelor utilizate, s-a ajuns la excese. Iar în acest fel mulți oameni au primit un diagnostic prezumptiv – spre exemplu, de cancer – care s-a dovedit ulterior a nu fi corect.

Mai acum cîteva zile pomeneam de faptul că medicii încep să restrîngă folosirea testelor de screening (deocamdată pentru cancerul de sîn şi pentru cel de prostată). Iată că la doar cîteva zile – într-o evoluție care începe să fie deja o adevărată tendință – acestora două li se adaugă cancerul de col (cervical).

Cîteodată mai puțin înseamnă mai mult. Sau, precum în acest caz, mai bine.

(comentarii pe marginea unui articol de pe CNN Health)