Indian cu pipa lui (sursa: www.nativeradio.com)

Barack Obama s-a lăsat de fumat.

O informație sigură, confirmată oficial chiar de către medicul său. E adevărat că i-au trebuit vreo cinci ani pentru această (mică) performanță, dar a meritat efortul.

(În paranteză fie spus, i-a luat acestuia mai puțin timp pentru a ajunge președintele Statelor Unite. Orice o însemna acest lucru.)

Efortul lui Obama se aliniază cumva unui traiect ceva mai amplu – străbătut de naţiunea al cărei preşedinte (încă) este – la capătul căruia America a înregistrat o scădere a procentului de fumători de la 40% (în 1970) la 20% (în prezent). Procent la care s-a înţepenit însă undeva în jurul anului 2004 şi sub care se pare că nu poate să mai scadă.

Ca să spargă această barieră aparent de netrecut, Agenţia americană a medicamentului (FDA –  Food and Drug Agency) a anunţat că va cheltui în următorii cinci ani circa 600 de milioane de dolari “pentru a educa publicul asupra pericolelor folosirii tutunului”.

“Impardonabil de insuficient” susţin adversarii aplicării unei asemenea idei ca singură armă împotriva unui obicei profund adictiv şi uneori chiar letal precum fumatul. Pentru a da o lovitură eficientă fumatului, susţin ei, FDA ar trebui să facă două lucruri:

1) să limiteze nivelul de nicotină din ţigări (pentru a reduce capacitatea acestora de a induce dependenţă);

2) să ceară ca fumul de ţigară să devină mai alcalin (ceea ce ar preveni inhalarea acestuia în plămîni).

Ţigările – nu tunurile şi nici bombele – sînt cele mai letale produse ale civilizaţiei umane, mai adaugă aceştia în susţinerea poziţiei lor. Drept pentru care soluţia – extremă dar corectă, în opinia aceloraşi – ar fi pur şi simplu interzicerea acestora.

Educaţie versus prohibiţie?

Asta da dilemă!

(poveste ţesută în fum după o ştire inhalată din Al Jazeera)