E un subiect delicat și, pentru cei mai mulți dintre noi, deloc familiar.

Iar asta nu pentru că nu am avea fiecare dintre noi vreo rudă, vreun prieten sau poate doar un cunoscut care să fi trecut la un moment dat prin această experiență. Nu, ci pur și simplu pentru faptul că în România conceptul nu a reușit (încă) să își cîștige un loc, fie el și mai modest.

Nu înseamnă că nu au fost încercări – multe dintre ele inspirate de exemple similare provenite din țări mai avansate – însă majoritatea acestora – dacă nu toate – au rămas la stadiul de simplă încercare. Nu vreau să mă lansez acum într-o analiză a fenomenului pentru identificarea cauzelor etc. … Nu. Însă realitatea este că – începînd cu unitățile de îngrijire medicală (spitale) cu specific oncologic și terminînd cu societatea așa-zis civilă (adică fiecare dintre noi) – un om ajuns într-o asemenea situație are extrem de puține resurse pe care să conteze în încercarea de a reveni la normal.

Iată de ce îmi doresc mult ca ziua de astăzi să fie momentul (sau măcar unul dintre momentele) de început pentru depășirea situației actuale. Pentru că astăzi (după o întrevedere preliminară de cunoaștere în luna noiembrie) am avut o primă întîlnire – să zicem oficială – a nucleului de inițiativă pentru înființarea unui grup de suport pentru pacienții cu cancer.

Nu avem un plan, nu avem o formă legală de asociere, nu avem nici măcar un nume. Însă avem cu toții dorința ca – fiecare cu ceea ce se pricepe mai bine – să contribuie la închegarea unei comunități în interiorul căreia semenii noștri aflați în nevoie să găsească puțină alinare.

Grup de suport (sursa: www.bipolardisordertips.net)

Iar semnele sînt bune. Pentru că dacă inițial ne propuseserăm ca întîlnirea să dureze maximum 3 ore (cu rezerva de a o scurta în cazul în care participanții nu ar fi manifestat suficient interes), ne-am luat – spre surpriza noastră a tuturor – rămas bun unii de la alții după mai bine de 4 ore, și acestea folosite intensiv.

Drept pentru care am hotărît să turăm puțin motoarele. De luni pornim actele pentru o asociație, începem să scriem la un plan, iar între timp ne căutăm și un nume.

Orice ajutor și încurajare sînt, firește, binevenite. Iar cei care sînt interesați să participe la întîlnirile de grup (deocamdată cu o frecvență săptămînală) sînt rugați să se anunțe, deocamdată, pe acest blog. Nu costă nimic, trebuie doar să fiți prezenți la data, ora și locul pe care voi avea grijă să le anunț din timp.

Să fie așadar într-un ceas bun!